IOAN BIG | Începem toamna cam îngânduraţi

Evenimentele culturale din septembrie 2026 conturează un început de toamnă mai reținut, după o vară în care festivalurile au readus întâlnirile cu muzica, teatrul și filmul. Premierele sunt puține la nivel național, însă agenda păstrează câteva repere, de la Amadeus și Marile speranţe până la festivaluri și evenimente din mai multe orașe.

A venit deja luna septembrie

S-au cam terminat vacanţele şi ne-am întors pe la casele noastre, în oraşul nostru, la treaba noastră. Repede a mai trecut şi vara. Ar fi putut să ţină mai mult, fiindcă am putut revedea pe viu prieteni de care ne îndepărtasem, ne-am relaxat cum şi cât am putut pe munte sau prin deltă, în metropole mustind de viaţă sau în cătune uitate de timp, prin livada bunicilor sau în airbnb-uri, în fine, pentru că am mai scos nasul din urbea devenită apăsătoare prin monotonia traseului serviciu-supermarket-locuinţă, parcurs zilnic sub povara gândurilor legate de sumedenia de crize pe care le traversăm.

Faptul că am putut hoinări vara asta ca să ascultăm muzici în festivaluri la Bonţida, Gărâna sau Braşov, să mergem la teatru la FITS, la Sibiu, sau la SEAS în Constanţa, să vedem filme la TIFF la Cluj sau în cadrul SFR la Iaşi, ne face să credem că a fost o vară în care ne-am regăsit câte ceva din starea de bine, chiar în condiţiile persistenţei senzaţiei de totală impredictibilitate şi a puseurilor de caniculă pe care nici măcar briza mării sau vântul de pe creste nu le-a potolit.

Să ne folosim de energia interioară acumulată peste vară

Acum însă, în septembrie, acest film nostalgic al experienţelor noastre estivale se apropie de final, iar în continuare depinde doar de noi cu cât stoicism, curaj sau determinare vom înfrunta problemele curente folosindu-ne de energia interioară acumulată peste vară.

Mai ales că, pentru cei care caută în cultură zilele acestea pretexte de going out incitante, septembrie nu se arată a fi o lună deosebit de bogată, puţinii „boboci” din acest început de toamnă putându-se număra repede… cam prea repede, dacă ţinem cont că începe o nouă stagiune, iar premierele anunţate de opere sau instituţii teatrale din ţară se numără, în total, pe degetele de la mâini, dacă facem abstracţie de noutăţile propuse în festivalurile internaţionale de teatru şi arte performative de la Oradea, Constanţa, Ploieşti şi Brăila.

Amadeus | foto din repetiții © Teatrul Nottara

Această scădere în volum nu înseamnă neapărat o lipsă de evenimente cu un caracter aparte, fiindcă, de exemplu, la Bucureşti, Vlad Cristache finalizează Amadeus (Teatrul Nottara) şi Andrei Huţuleac Marile speranţe (Teatrul Excelsior), la Iaşi, Opera Naţională va prezenta Il trovatore, la Teatrul National Radu Stanca Sibiu va avea premiera Şcoala nevestelor, în regia lui Cristi Juncu, iar la Sfântu Gheorghe este programată prima reprezentaţie a co-producţiei dintre Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni și Teatrul Tamási Áron, Rinocerii, pusă în scenă de Bocsárdi László, doar că, fiind extrem de puţine la scară naţională, dau dimensiunea gravităţii situaţiei în care se află artele spectacolului şi cultura, în general, într-o Românie afectată de o evidentă criză de leadership.

Am face bine să profităm la maxim

În aceste condiţii, am face bine să profităm la maxim de fiecare sursă potenţial memorabilă de interacţiuni culturale şi de entertainment pe care ni le oferă oraşul în care ne ducem viaţa şi asta indiferent că suntem clujeni şi mergem în septembrie la Discoteca ’80 ori la Transilvania Fashion Festival, bucureşteni la Concursul Enescu sau la RADAR, braşoveni la NOD sau la Alpin Film Festival, timişoreni la premiera musical-ului Aladdin sau la Timişoara Music Festival. Să ne folosim de impredictibilitatea contextului pentru a nuanţa modul în care gustăm experienţele de going-out în sensul de a le privi ca prilejuri singulare de a ne bucura de viaţă. Cred că avem nevoie de o astfel de resetare şi merită să încercăm.

Text de IOAN BIG | Artă&Cultură