De multe ori am trecut pe şoseaua naţională prin Bradu dar niciodată nu am intrat în sat să-l explorez cu adevărat.
Şi asta până zilele trecute când, la invitaţia prietenilor de la Grupul pentru Iniţiativă locală ARNI am făcut o drumeţie în jurul satului. Din momentul în care am părăsit şoseaua şi am intrat pe uliţele laterale am fost captivată de arhitectura gospodăriilor (bine conservate, construite după modelul săsesc) dar şi de multiculturalitatea locală reprezentată prin cele trei biserici: evanghelică, greco-catolică şi ortodoxă.
Drumeţia pe colinele dimprejurul satului a fost tare relaxantă cu fascinante privelişti înspre masivul Făgăraş. Am fost surprinsă să descopăr o biodiversitate bogată cu păduri umbroase de stejari, fagi şi carpeni, pajişti întinse înflorate. Dar, cel mai impresionant a fost uriaşul stejar secular – departe, ascuns în inima pădurii, cu adevărat copleşitor.
Aproape de sat, pe Valea Oştimpocii au descoperit trovanţi – formaţiuni de gresie cu forme tare ciudate ce dau frâu liber imaginaţiei. A fost o drumeţie tare frumoasă; acest eco-traseu va fi lansat şi marcat de către Grupul pentru Iniţiativă locală ARNI. Aceştia vor ecologiza în perioada următoare Valea Oştimpocii şi vor amenaja un popas (ciclo)turistic. Satul Bradu poate deveni o nouă atracţie turistică a Sibiului.
