Dragă alchimistule,
Mă și întreb, uneori, dacă nu te-am înnebunit cu dragostea mea pentru Rai. Pardon, pentru cRai. Crestele Pietrei Craiului sunt refugiul meu de la zgomotul, agitația și goana nebună a lumii după te și miri ce. Într-aici mă duc pașii mereu, când nu mai știu încotro să mă îndrept. Aici vin cu drag în iernile geroase, cu gândul la ceaiul cu rom și la plăcinta cu urdă și mărar de la Cabana Curmătura. Dacă nu mă moleșesc prea tare de binele din cabană, îmi pun colțarii și fac o plimbare până pe Piatra Mică cea înzăpezită dar, totuși mereu verde. Tot de aici urc, imediat după anul nou, prin Șaua Padinii Închise, să ciocnesc un pahar de șampanie, pe Vârful Ascuțit. Vara, toamna, iau creasta Craiului la picior și zău de mă satur vreodată să îi simt rotunjimile stâncilor în palme și sub picioare și să îmbrățișez La Om-ul drag! Urc spre Șpirlea și Zăplaz și îmi frec mâinile de bucurie cu gândul la porțiunile delicioase de cățărare, de la La Lanțuri.
În zilele de toamnă mai leneșe, mă plimb agale prin Prăpăstiile Zărneștilor sau urc spre Moieciu ori Măgura și bălăuresc pe ulițele lor adăpostite de Craiul colorat. În zilele mai pline de adrenalină, dau viață și suflu sufletului pe traseul nemarcat al lui Anghelide și savurez cu nesaț fiecare porțiune în care caut prize și pot mângâia stânca.
În Crai e cel mai frumos apus, cea mai dulce trezire din cort, aici mi-e cel mai brumărit nas, aici sunt cele mai dragi poteci, indiferent de anotimp. Oriunde le caut, văd, de fiecare dată, că toate drumurile sufletului meu duc la Zărnești, tabăra de bază a mult iubitului Crai.
M-am întrebat, adeseori, cum ar arăta locul de refugiu al bătrânului Crai. Tabăra lui de bază, poziționată strategic față de toate punctele de acces spre traseele știute și mai puțin știute. Oaza lui de relaxare și de reîncărcat baterii, alături doar de cei dragi. Colțul lui de rai, din care să nu își scape o clipă din priviri pădurile și stâncile. Și mi l-am imaginat întocmai precum îi văd muntele – simplu, luminos, natural. Deschis către pădure. Îmbietor.
Norocoasă sau previzionară, nici nu aș știi să îți spun exact, întocmai cum mi l-am imaginat, așa l-am și găsit! King’s Rock Cabin (dacă ți-ai tradus din prima în minte denumirea și ți-ai dat seama că este vorba despre Cabana Pietrei Craiului te felicit, ești cu siguranță mai ager decât mine) pare a fi întocmai ce mi-am imaginat eu că și-ar fi imaginat Craiul pentru serile lui de relaxare și răsfăț. Situată cum nu se poate mai convenabil în Zărnești, la poalele muntelui drag, cabana este una dintre cele mai cu bun gust locații în care am avut plăcerea să stau.
Știi deja că cel mai bine îmi merg la suflet micile proiecte personale sau de familie, cazările umanizate de un vis și de un sentiment frumos, iar nu cele arhi-turistice, de masă. King’s Rock Cabin nu face excepție. Că dacă făcea, nu îți povesteam acum despre el și nici despre Bogdan, gazda veselă și mucalită care mi-a făcut șederea cu atât mai plăcută. King Rock’s Cabin este proiectul de suflet al lui și al Mariei, soția lui, pentru care este mustrat adeseori de Tudor, băiețelul lor de 6 ani măi, tati, dar pentru noi de ce nu ai putut face o casă ATÂT de faină?! Acum nu știu cum scapă Bogdan din încurcătura asta, dar mi-l imaginez povestindu-i lui Tudor povești haiducești din viața tumultuoasă a bătrânului Crai, la care a luat parte, și continuă să ia, zi de zi.
Bogdan a făcut parte din echipa de conservare a Parcului Național Piatra Craiului și, deși de-o seamă cu mine, are deja povești cât pentru o viață (mi-l și imaginez corectându-mă în gând fix acum – nu sunt povești, sunt realități!). După ce ani de zile s-a îngrijit de binele naturii în Munții Zarandului, subdiviziune a Munților Apuseni, s-a întors acasă, la munții lui de lângă care, judecând după dragul cu care îi privea prin ferestrele uriașe ale living-ului, nu s-ar mai da plecat. Mă gândeam, în timpul discuției cu el, că vremea a fost cam nehotărâtă în timpul șederii mele – seara a fost înnorată, apoi a plouat, totuși am zărit și niscaiva stele prin gemulețele de deasupra patului, iar dimineața, deși călduță și pe alocuri senină, a ținut Craiul mai tot timpul sub un văl, pe care îl muta când pe un ochi, când pe altul, când îl smucea cu totul pentru câteva clipe, când se ascundea cu totul, râzând la tine.
Bogdan mi-a mărturisit că pentru el asta e vremea perfectă și ăsta e chipul Craiului pe care îl iubește cel mai mult. Îi transmite calm, liniște, împăcare. Același lucru îl dorește și oaspeților lui, așa că m-am simțit privilegiată. Mai mult, același lucru își dorește să nu îi fie răpit nici naturii de către oaspeții lui, așa că îi refuză politicos pe cei dornici de petreceri, cumetrii și grătare, înarmați cu boxe și pălinici, că doar vorbea ceea, ce bunului simț nu-i place, nici Craiului nu-i face.
Bogdan respectă omul, natura, dar își respectă și munca. Locația nu este înregistrată pe niciuna dintre platformele de rezervări în masă – booking, airbnb sau turistinfo, și mai mult, deși este deschisă oaspeților de nici jumătate de an și foarte puțin promovată, gradul de ocupare al cabanei pe timpul verii și al toamnei a fost de aproape 100%. Ca orice om crescut în sânul naturii și care își însușește o sumă de valori care îl formează ca adult, caută să se înconjoare de oameni așișderea și nu e dispus la compromisuri. Nu oferă puțin oaspeților lui și caută să primească același tratament. La King’s Rock Cabin te simți ca într-un tablou, indiferent în ce încăpere te-ai afla. Fațada integrală de sticlă oferă o vedere spectaculoasă către Crai, iar priveliștile din cele 2 camere ale cabanei nu sunt, nici ele, mai prejos. Materialele folosite în construcție sunt naturale, simple, curate, de calitate. Trecerile între ele – diverse tipuri de lemn, cărămidă, lambriu, piatră – sunt făcute, pare-mi-se, întocmai cum i-ar plăcea Craiului. Eu zău de mă pricep de-i bine ori de se cădea să se facă altfel, ce-ți zic cert e că arată și se simte minunat!
Sunt câteva zile de când am revenit de la Cabana Craiului, unde, și știi că eu doar cât se poate sincer îți zic, mi-a plăcut grozav! Totuși, după ce entuziasmul unei zile într-un tablou feeric s-a mai domolit, am rămas cu sentimentul că este o locație aparte, pe care fie știi tu să o triezi dintre multe, fie o să te trieze ea, dintre mulți. Ai toate șansele să o adori, cum am făcut-o eu, dar cred că ai șanse egale să nu fie ceea ce cauți. Iar Bogdan cred că mi-ar fi recunoscător pentru onestitate. M-a încântat până peste poate fațada plină de geamuri a cabanei și priveliștea ei incredibilă, atât ziua, cât și noaptea, însă, dacă ceea ce cauți este o doză maximă de intimitate, poate nu este locul pentru tine, deoarece tot ce faci în living, se vede din exterior. M-am bucurat mult de compania lui Cioco cel bun și cuminte și ne-am jucat în curte așa cum mă joc acasă, cu cățeii mei, însă, dacă nu îți plac cățeii, poate nu vei vrea să îl ai atâta timp în preajmă. Între noi fie vorba, dacă nu îți plac, nu cred că îți va sta el atât în preajmă, oricum.
M-am îndrăgostit cu totul de camera de la mansardă în care am dormit, însă, dacă nu îți surâde ideea de a avea cada de baie în aceeași încăpere cu patul sau de a te trezi mângâiat de razele soarelui care coboară pe tine de pe gemulețele din acoperiș, poate nu e ceea ce cauți. Dacă vrei să îți exerciți la capacități maxime calitățile de Master Chef în bucătărie, este posibil să nu ai toate dotările necesare și să fii nemulțumit, însă te asigur că ai suficiente ustensile și facilități cât să pregătești/ încălzești cam orice masă. Ai 3000 mp de frumos în jurul casei, ca să nu vorbesc de zecile de mii de hectare care te așteaptă cu brațele deschise dincolo de poartă, totuși, dacă spațiul mare și verde te duce cu gândul la mici sfârâind pe ritmuri balcanice, posibil, din nou, să nu fie chiar coliba ce o cauți. Și aș putea continua, însă, nu am dubiu că, dacă ai ajuns cu lectura până aici, ai adus cu ea și înțelepciunea omului pe care îl apreciez și stimez – sunt locuri pe care le sfințește omul, și sunt locuri care sfințesc oameni. Noi să fim sănătoși și să știm alege ce ni se potrivește, nu ce ni se nimerește.
Dragă alchimistule,
Știi cel puțin la fel de bine ca mine, trag nădejde, că acolo unde unul vede aur, altul nu poate trece cu privirea de pietre. Că ceea ce pe unul fericește, altuia i se pare o pierdere de vreme și mai mare necazul ce s-a abătut peste el! Că acolo unde unii văd efort inutil, oboseală și mușchi dureroși, alții văd libertate, provocări și perspective. E frumos că trăim într-o lume în care același lucru poate fi cu totul diferit, în funcție de valorile fiecăruia. Frumosul, însă, poate deveni urât dacă nu înțelegem cum funcționează perspectivele diferite. Mi-aș dori să îți spun că am găsit la King’s Rock Cabin cazarea ideală pentru tine, dar nu pot știi dacă ne raportăm la același adevăr. Îți pot spune, însă, că dacă și tu preferi muzica naturii și nu cea a boxelor, mirosul frunzelor și nu cel al grătarului, mușchii obosiți în dansul crestelor și nu în cel al meselor, e posibil să zâmbim aceluiași adevăr. Și atunci, da, King’s Rock Cabin poate fi locul perfect de răsfăț pentru tine. Pentru mine a fost și îi zâmbesc, îndatorată, cu bucurie.
Cu drag,
Un alchimist de locuri frumoase
Pe mine mă găsiți, ca de obicei, aici – www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs
Pe alchimiștii de la King Rock’s Cabin, AICI!
Dacă ți-a făcut plăcere lectura, îți recomand și: