În fața clădirii de birouri de 16 etaje, corporatiști, mai veseli sau mai triști, stau la țigara de după masa de prânz. Cei mai mulți au măștile de protecție coborâte sub bărbie. Alții n-au deloc. Mă pipăi prin buzunare. Of. Am coborât la țigară fără mască.
În fine. Sting țigara și intru pe ușa pe care scrie mare, cu roșu: Purtatul măștii în interiorul clădirii este obligatoriu !
În dreptul celor patru lifturi e aglomerație. Două fete mititele. Una cu masca pusă peste toată fața. Colega ei, cu masca lăsată sub bărbie. Un domn scund cu trei cutii în brațe. Îl știu. E de la administrativ. Un băiat rotofei, la cămașă. Ca și mine, cei doi sunt fără măști.
Fata cu masca întinsă pe toată față se întoarce spre noi trei și ne privește atent. Ce naiba?
Ușile liftului 3 se deschid. Cele două fete intră încet. Cea cu mască se întoarce brusc și ne amenință cu degetul :
– Sper că n-aveți de gând să intrați în lift fără protecție !
Protestez slab, fără convingere :
– Păi nici colega ta n-are masca pusă.
– Și-o pune imediat. Luiza!!!
Colega se execută. Ușile liftului se închid. Domnul de la administrativ izbucnește în râs.
– Mergeți, mergeți. Îl luăm pe următorul. Se întoarce către noi : N-ați întâlnit-o până acum pe milițianca de la lifturi ?! E celebră în clădire.
Băiatul rotofei dă din mână a lehamite.
– Eu o știu, cum dracu’ să n-o știu. Lucrează cu mine. Să vedeți ce crize face dimineața.
Domnul de la administrativ continuă să râdă:
– Am văzut-o mai devreme la țigară. Era fără mască și stătea bot în bot cu vreo șapte colegi. Lupul moralist. Am vrut să mă iau de ea. Lasă că n-o iert data viitoare. Etc.
