– Știm ce se întâmplă în celălalt colț al planetei, dar nu știm ce se întâmplă lângă noi.
– Călătoream peste tot, dar nu ne uitam nicăieri în jur, iar acum nu mai putem călători și ne uităm cu nesaț la ce vedem de pe balcon.
– Dejunam oricând cu oricine, dar nu mai dejunam cu ai noștri decât la Sărbători și nici asta nu mai putem face acum.
– Mâncăm orice pentru a da de gusturi noi, dar nimic nu mai are gust.
– Ne place alergatul, dar nu mai alergam de plăcere și deocamdată nu mai alergăm deloc.
– Ne-am făcut toți cinefili, dar nu mai putem merge la cinema.
– Avem acces la toate știrile din lume, dar nu mai sunt știri.
– Avem conținut, dar nu mai avem media.
– Zapăm, dar nu ne mai uităm la televizor.
– Avem comedianți, dar nu ni se mai pare nimic comic.
– Avem psihoterapeuți, dar nu mai avem confidenți.
– Nu mai răspundem la telefon, pentru că știm cine ne sună, dar am crescut când abia așteptam să răspundem tocmai pentru că nu știam cine sună.
– Vorbim în permanență la telefon, dar am uitat când căștile erau numai pentru ascultat.
– Frunzărim, dar nu mai citim.
– Distribuim, dar nu mai împărtășim.
– Ne dezprietenim virtual pe viață, dar nu ne mai putem împrieteni în viața de zi cu zi.
– Mulțumim pentru accept, dar nimic nu ni se mai pare acceptabil și nici nu ne mai mulțumește.
– Avem mai multe identități virtuale, dar avem o criză de identitate reală.
– Avem emoticoane animate, dar nu ne mai animă literele.
– Ne uităm la povești instant care nu pot fi citite, dar nu mai citim și nu mai povestim.
– Am pariat pe echipe cu care nu am ținut, dar înainte de asta țineam și nu pariam.
– Am schimbat totul, dar nu ne-am schimbat deloc.
Material semnat de Horia Ghibuțiu
