Citește și:
Terasa asta de la Poli a fost scena unor beții de poveste, leagănul multor legende urbane, locul de inițere bahică pentru multe generații de studenți.
Peste câțiva ani se va închide, buldozerele vor intra în ea fără milă și clientela mahmură și nostalgică se va risipi în cele patru zări. Deocamdată, în seara asta rece, încă se mai poate bea o bere sau un coniac mic într-o gașcă de bețivi simpatici înghesuiți la cele trei mese de plastic și vorbind unii peste alții.
- Băi, strigă cineva, mă duc la bar, mai vrea cineva ceva?
- Coane, stai, mă, nu te duce nicărieri, să vă arate mandea ceva. Marfă proaspătă, direct de la Chișinău…
Pe una din mese apare o sticlă scundă și pântecoasă pe care scrie UNGHENI.
