Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași
Primul teatru național din România
Clădirea Teatrului Național Iași (Hoftheater, Teatru de curte)
1888 – În noaptea de 17 spre 18 februarie 1888, după repetițiile la piesa Renée, Teatrul cel Mare de la Copou, amenajat în palatul domnitorului Mihail Sturza și inaugurat în 1846, a luat foc, mobilierul, costumele și decorurile au fost complet distruse în incendiu, nefiind salvate decât câteva texte, ceasul mare din cabinetul fostului domnitor Grigore Ghica și statuetele a doi harapi cu candelabrele lor.
Teatru fără teatru – În urma acestui eveniment nefericit, trupa Teatrului Național rămâne fără sediu, iar membrii Comitetului teatral încep să facă demersuri la Primărie, în încercarea de a convinge autoritățile să ia „măsurile ce se vor crede de cuviinţă pentru zidirea unui nou local” şi să desemneze o sală unde să își continuie activitatea. Deoarece Primăria nu dispunea de mijloacele necesare, fostul primar Scarlat Pastia propune construirea din fonduri proprii a unei săli în curtea fostului Han Bacalu, han aflat odinioară pe trotuarul din faţa cinematografului Victoria.
Pastia își amanetează toate bunurile pentru a face rost de banii necesari amenajării încăperii restaurantului. La data de 17 noiembrie 1888, noua sală de teatru dotată cu loje și balcoane, este gata „în cele mai bune condiţiuni atît de construcţiune cît şi ca aspect, graţie silinţelor neobosite ce şi-au dat cu maiştrii săi, proprietarul ei, onorabilul cetăţean Dl. Pastia, cît şi cunoscutul artist pictor Dl. Fredas, prezentînd apoi şi avantagiul de a se afla în centru oraşului” – cum se scria în Apelul adresat publicului de Societatea Dramatică (T.T. Burada, Istoria teatrului din Moldova).
Teatrul se mută în centru – După îndelungi demersuri, autoritățile iau hotărârea construirii unui nou teatru, în zona centrală a orașului. În privinţa banilor, s-a găsit soluţia unui împrumut efectuat de Primărie de la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, în valoare de 800.000 lei, la care se adăuga un ajutor guvernamental.
Consiliul Comunal, la propunerea primarului Vasile Pogor, aprobă în ianuarie 1891 cumpărarea Palatului Roznovanu ca sediu pentru edilitate, astfel că terenul de sub Primărie, împreună cu cel al pieții din jur să fie folosit pentru amplasarea noului palat al muzelor.
Fellner & Helmer, inovare și ambiție – În iunie 1892, sunt contactați arhitecţii vienezi Fellner şi Helmer, care până atunci își puseseră deja semnătura pe 25 de săli de teatru din cele 48 construite pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar, dar și în afara granițelor lui, în perioada 1870 – 1913. Fellner şi Helmer, cei mai căutați constructori din acea vreme, erau apreciați pentru prețurile rezonabile, calitatea și timpul scurt de execuție, atenția pentru detalii, securitatea la incendiu și acustica deosebită. Inovativă a fost rezolvarea protecției împotriva incendiilor, știut fiind faptul că în perioada respectivă clădirile luau adesea foc de la sistemul de iluminat cu flacără deschisă.
Cortina de fier, împotriva incendiilor, inventată de cei doi arhitecți pentru Volkstheatre din Viena și folosită ulterior la celelalte teatre, le-a adus faima. Tot ca o măsură de siguranță, arhitecții au regândit amplasamentul lojelor și al balcoanelor, astfel încât spectatorii, în cazul unui foc deschis, să poată fi evacuați în cel mai scurt timp. Un alt element de noutate constă în metoda funcțională de proiectare a spațiului din interiorul clădirilor de teatru, acesta trebuind să reunească trei funcții distincte: un spațiu de întâlnire – vestibulul, un spațiu pentru adunare – auditoriul și un spațiu pentru joc – scena. Generațiile anterioare de arhitecți au avut tendința de a încerca să plaseze aceste spații sub un singur acoperiș.
Noua clădire a Teatrului – Lucrările la noua clădire încep în anul 1894 și execuția lor se adjudecă Societăţii de construcţii şi lucrări publice din Bucureşti. Clădirea avansează destul de repede, astfel încât, în vara lui 1895, se prezintă şi sunt aprobate schiţele de decorare a plafonului şi a cortinei aparţinând pictorilor Alexander Goltz şi Maximilian Lenz.
Informaţiile cuprinse în arhivele instituţiei menţionează că mobilierul a fost furnizat de firma ieşeană Fink&Compania. Structura exterioară cu porticul clasic, sculpturile în altorelief și coloanele ionice adăpostesc adevărate comori: foaiere somptuoase, marmură și oglinzi, sala de spectacole de o frumusețe impresionantă cu 740 de locuri dispuse în lojă, stal și balcon, scara regală, bogăția ornamentației rococo și reprezentările sculpturale, cele 1418 lampi electrice și impresionantul candelabru cu 109 becuri din cristal venețian.
Inaugurarea – La 1 decembrie 1896, clădirea teatrului este inaugurată. Spectacolul de inaugurare din zilele de 1 și 2 decembrie a avut în program: Uvertura naţională de Flechtenmacher, Versuri de N. Volenti recitate de State Dragomir, Antract muzical, Muza de la Burdujăni, vodevil de Costache Negruzzi, Versuri de Ion Ianov, Poetul romantic, comedie în versuri de Matei Millo, Cinel-cinel, vodevil într-un act de Vasile Alecsandri. „Totul fiind gata, la 1 decembrie 1896, Iaşii trăiau marea sărbătoare a inaugurării somptuosului local, cum puţine teatre aveau în Europa.
La ora 1 a amiezii, uşile deschizându-se larg, autorităţile şi spectatorii erau primiţi de arhitecţii Fellner şi Hemler şi constructori, Fellner ţinând discursul de deschidere şi înmânând cheile primarului Nicolae Gane, care avea fericirea să trăiască împlinirea visului înaintaşului său Vasile Pogor şi cuvânta emoţionat.
Nu uita să pomenească primul spectacol în limba română prezentat de Ghe. Asachi cu câţiva tineri, la 27 decembrie 1816. Spre amintirea înaintaşilor care au contribuit la înfăptuirea şi înălţarea teatrului românesc, seara, în lumina feerică a instalaţiilor electrice ale sălii şi faţadei, se jucau vechile piese „Muza de la Burdujeni”, vodevil de Costache Negruzzi, „Un poet romantic”, comedie de Matei Millo, „Cinel-Cinel”, vodevil de Vasile Alecsandri, şi se rosteau versuri – toate repetate şi a doua zi.” (Ion Mitican).
Venitul primei seri a fost distribuit săracilor din Iaşi, iar venitul de a doua zi a revenit artiştilor şi Societăţii dramatice din Iaşi. Spectacolul Fântâna Blanduziei, cu Aglae Pruteanu în rolul principal, a marcat deschiderea stagiunii în noua clădire.
Clădirea Teatrului în istoria recentă – Clădirea Teatrului Național, care în anul 1956 primește numele poetului și omului de teatru Vasile Alecsandri, esta clasată ca monument de tip A. În anul 2006, a fost inclusă în proiectul Reabilitarea monumentelor istorice din România, finanțat printr-un credit extern acordat Guvernului României de către Banca de dezvoltare a Consiliului Europei, valoarea investiției fiind de 9.284.155 euro, fără TVA. Amplul proces de consolidare și restaurare, elaborat pe baza unei documentații minuțioase s-a încheiat la data de 30 aprilie 2012.
