Cunoaștem deja povestea Antigonei și a destinului său tragic în lupta de a își afirma propriile convingeri.
Însă prea puțini știu povestea surorii sale, Ismena – cea care, încercând să evite blestemul ce i-a secerat familia, rămâne singură să deplângă moartea celor dragi.
Într-o confesiune dezarmantă, Ismena vine, așadar, să-și spună propria versiune. Ismena, adică Soră-sa, cea care supraviețuiește pentru a vedea cum toată fericirea ei nu este decât o farsă în mâna zeilor.
Cu tandrețe și sinceritate, Cristina Ragos ne oferă un one-woman show sensibil despre durere și vindecare, despre pierdere și speranță, dar și despre fragilitatea unei lumi care, în fața setei de putere, își pierde propria umanitate.
„Soră-sa”, o poveste ce pare neînsemnată, dar cu un efect răscolitor, cu care m-am identificat încă de la prima lectură, de parcă ar fi fost o radiografie a propriilor mele trăiri. Soră-sa, Ismena, un suflet rătăcit și hăituit, pe care atât de tare mi-am dorit să-l salvez cumva, să-l eliberez, spunându-i povestea și astfel… interpretându-l. De fapt… să o salvez pe Cristina Ragos, să mă salvez pe mine. Da, am vrut să-i fiu și să-mi fiu erou! – Cristina Ragos.
