Dacă ar fi să faci un top al bărbaților de succes din România, te-ai folosi de statistici, de algoritmi, de cifre, de inteligență artificială? Sau l-ai face după cum simți, după cum îți spune intuiția și felul în care sunt percepuți în mentalul colectiv acei bărbați pe care i-ai propune? Un bărbat de succes este unul care se compară constant cu ceilalți, cu concurența? Sau este unul căruia nici măcar nu-i pasă de ce fac și cum se plasează ceilalți, iar singura măsură pe care o are este propria-i persoană?

An de an, avem această curiozitate, de a afla de la voi care sunt cei mai de succes bărbați din România. Suntem siguri că atunci când ne dați răspunsurile nu o să stați să căutați pe internet tot felul de cifre și statistici, nu o să vă puneți răspunsurile la îndoială, ci o să le dați fix pe alea pe care le simțiți a fi cele mai apropiate de voi. O să ne dați măsura voastră, cum ar veni, iar noi o redăm aici fără nicio modificare. Am observat că de la an la an ea diferă, uneori e una, alteori e alta, și e normal să fie așa. De aia și repetăm acest top la un interval destul de mare încât să permită o resetare, un refresh, o regândire și o reașezare, în funcție de ce s-a mai schimbat în lume și în voi, în noi toți. Nimic nu rămâne bătut în cuie, nici măcar succesul… sau poate cu atât mai mult succesul.

Succesul e o chestie volatilă. Cei care îl au știu asta foarte bine, prea bine. Azi îl ai, mâine poate căpăta o cu totul altă valență, pentru că succesul nu stă în dovezi incontestabile. Succesul se simte. Se simte de către cei care-l oferă, se simte de către cei care îl primesc și se simte de către cei care și-l doresc.

Poți să ai toți banii din lume, dar lumea să nu te perceapă drept o persoană care a cunoscut succesul. Poți face performanță, indiferent de domeniu, dar în mințile oamenilor să nu exiști, atunci când vine vorba de o scară ierarhică a succesului. Succesul se simte, îl simți și, cel mai important, îl faci să fie simțit de cei din jurul tău. Altfel, atunci când succesul nu e împărtășit, nu e oferit și nu e „simțit”, el se risipește și poate căpăta chiar conotații negative.