În zilele scurte și friguroase de toamnă, când lumina soarelui pare ceva atât de îndepărtat ca dintr-o altă viață, îmi place să îmi aduc aminte că există și un alt mod de a trăi. În alte părți ale lumii e soare, e cald și viața are, în totalitatea ei, un alt ritm.
Accesul la oceanul Atlantic este, probabil, cel mai important aspect al geografiei portugheze. De aici decurg și niște elemente definitorii ale gastronomiei locale. Sardinele portugheze (proaspete sau conservate) sunt cu totul diferite de orice alte sardine. Și, cel mai important, se găsesc absolut peste tot. Fructele de mare, în special cele din zona sud-vestică (creveții de Algarve) sunt un deliciu absolut pentru orice iubitor al acestui gen de mâncare. De la preparate tradiționale, ca de exemplu cataplana (un fel de tocană de pește și fructe de mare, cu cartofi și roșii, aromată cu mult coriandru și preparată într-un vas special, numit tot cataplana), la o banală omletă, creveții pot fi regăsiți în orice fel de mâncare și sunt extraordinari de buni. Apoi, în orașele cu tradiție de navigatori, cum e Lisabona, vei găsi peste tot (și în toate formele) incredibilul bacalhau, codul sărat, ce poate fi preparat în nenumărate moduri.
Deși la început nu am înțeles miza, după câteva zile petrecute în Portugalia am priceput: felurile de mâncare portugheze mizează mult pe ideea de conservare. E și normal, dat fiind că, de-a lungul istoriei, au avut nevoie rețete care să păstreze alimentele pentru mult timp în călătoriile pe mare. Și dacă fructele de mare se pretează mai puțin la acest gen de consum, sardinele conservate și, mai ales, codul sărat, sunt reprezentative pentru tot ceea ce însemna dieta navigatorilor. Astăzi, sardinele se consumă proaspete (la grătar) sau conservate. Despre magazinele speciale de conserve din Lisabona se pot scrie cărți întregi. Sunt ca niște magazine de bomboane. Pe de altă parte, orice magazin alimentar are minim un culoar dedicat conservelor de pește.
Bacalhau e cu totul altceva. Deși îl găsești și în conserve, în mod tradițional e păstrat în butoaie cu saramură sau uscat și acoperit de o crustă de sare. Restaurantele îl servesc desărat și pus pe grătar, cu garnituri de legume sau cartofi. Nu știu exact metoda de conservare și preparare, dar, fără îndoială, nu am mâncat niciodată cod la fel de bun.
Deci, ce poți face într-o zi friguroasă de toamnă sibiană? Mănânci sardine portugheze și te gândești la vară…
