FitBucurEști | LAURA TUDORAN, antrenor personal: „Un antrenor trebuie să înțeleagă omul din fața lui”

Sfaturile unui antrenor personal vin adesea sub forma unor planuri de antrenament, însă Laura Tudoran dezvăluie latura mai puțin vizibilă a acestei profesii.

Într-un interviu FitBucurEști, Laura ea vorbește despre empatie, despre lucrul cu nesiguranțele clienților și despre transformările care contează cu adevărat: cele care redau încrederea. Trecerea sa de la corporație la fitness arată că mișcarea poate schimba mai mult decât corpul.

Certificări instructor de fitness și antrenor personal

Laura Tudoran are 36 de ani și locuiește în București. Este antrenor personal și tehnician nutriționist, activând în domeniul fitnessului de 6 ani. Înainte de a-și urma această carieră, a avut un parcurs profesional de 9 ani într-o corporație, experiență care a precedat reconversia sa profesională. A absolvit Facultatea de Finanțe în cadrul ASE București, iar ulterior și-a descoperit pasiunea pentru fitness.

A urmat cursuri de specializare și a obținut certificările de instructor de fitness și antrenor personal.

Dorind să înțeleagă mai profund legătura dintre antrenament și alimentație, a continuat formarea prin cursul de tehnician nutriționist. În prezent, Laura Tudoran lucrează atât cu clienți în sala de fitness din București, cât și online, oferind programe personalizate. Se concentrează în special pe sprijinirea femeilor în construirea unei relații mai echilibrate cu mișcarea, alimentația și propriul corp. De asemenea, creează conținut educativ și motivațional pe Instagram, unde poate fi găsită la @lauratudoran.

Fitnessul mi-a schimbat viața, nu doar corpul

De ce ai ales acest domeniu și prin ce alte job-uri ai trecut până să ajungi antrenor de fitness?

Îmi place să spun că fitnessul mi-a schimbat viața, nu doar corpul. Inițial, nu am pornit la drum cu gândul că voi deveni antrenor. Am lucrat 9 ani într-o corporație, un job de birou solicitant, cu multe ore peste program, stres și foarte puțin timp pentru mine. La 27 de ani am intrat pentru prima dată într-o sală de fitness. Eram foarte nesigură, îmi era rușine, nu știam ce fac și nici nu îmi permiteam un antrenor personal.

Mergeam la 6 dimineața, sperând că sala va fi cât mai goală, tocmai ca să nu simt că mă vede sau mă judecă cineva. La vremea aceea aveam 50 de kilograme, mă simțeam slabă, fără forme și fără încredere. La început voiam doar să arăt mai bine. Dar, în timp, am primit mult mai mult decât atât. Am descoperit că ora aceea de antrenament era spațiul meu de liniște.

Plecam din sală cu energie, cu o stare foarte bună și cu sentimentul că fac, în sfârșit, ceva pentru mine. Corpul meu s-a schimbat. forța mea a crescut, dar cel mai important, am redescoperit o resursă pe care o pierdusem: încrederea în mine. Iar rutina de la sală s-a transformat în disciplină care s-a reflectat în toate aspectele vieții mele. Ce a urmat a venit oarecum firesc deoarece știam că nu mai pot renunța la ceea ce de acum se transformase într-o mare pasiune. Mi-am fost antrenor, mentor și susținător, iar acum încerc să dau mai departe ceea ce mi-aș fi dorit și eu să primesc la început: claritate, încredere și ghidare.

Lucrezi cu fricile oamenilor

Spune-ne un lucru pe care foarte puțini oameni îl știu despre job-ul de antrenor de fitness.

Cred că foarte puțini oameni știu cât de multă parte emoțională există în acest job. Din exterior, pare că un antrenor doar arată exerciții, numără repetări și face planuri de antrenament. În realitate, lucrezi cu fricile oamenilor, cu rușinea lor, cu neîncrederea, cu relația lor cu propriul corp. Mai ales atunci când lucrezi cu femei, îți dai seama că multe dintre ele nu vin doar pentru „slăbit” sau „tonifiere”.

Vin pentru că s-au pus ani de zile pe ultimul loc și astfel își recuperează un pic de spațiu în propria lor viaţă. Un antrenor trebuie să vadă dincolo de exerciții. Să știe când să împingă și când să încurajeze, dar și să înțeleagă că uneori problema nu este lipsa de voință. E nevoie să ofere un cadru sigur în care omul să simtă că nu o să fie judecat.

Fermitate blândă

Care este cea mai importantă calitate pe care un antrenor de fitness trebuie să o aibă?

Pentru mine, cea mai importantă calitate este empatia. Sigur că ai nevoie de cunoștințe, de experiență, de atenție la execuție și de capacitatea de a construi programe eficiente. Dar fără empatie, toate acestea devin reci, părerea mea. Un antrenor trebuie să înțeleagă omul din fața lui. Să vadă nivelul lui și să-l ajute să progreseze fără să îl facă să se simtă rușinat, incapabil sau insuficient. Cred foarte mult în fermitate blândă. Adică să oferi direcție și structură, dar fără o presiune inutilă. Oamenii au nevoie să simtă că pot avea încredere în tine și că nu sunt judecați atunci când greșesc, când obosesc sau când au o perioadă mai dificilă.

Mulți oameni încep foarte agresiv

Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac românii atunci când vorbim despre sport sau mișcare?

Una dintre cele mai mari greșeli este abordarea de tip „totul sau nimic”. Mulți oameni încep foarte agresiv: antrenamente multe, diete stricte, așteptări uriașe. După două-trei săptămâni, obosesc, renunță și ajung la concluzia că „nu e pentru ei”. Mai văd și teama femeilor de greutăți. Există încă ideea că dacă ridici greutăți o să arăți „prea masiv” sau „masculin”. În realitate, antrenamentul de forță este esențial pentru femei: susține masa musculară, metabolismul, postura, sănătatea oaselor și încrederea în propriul corp. Și, nu în ultimul rând, mulți oameni subestimează importanța consecvenței în a obține transformarea pe care și-o doresc.

Nu credeam că pot

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le oferă acest job?

Cele mai mari satisfacții nu sunt doar kilogramele pierdute sau transformările fizice, deși și acestea sunt foarte frumoase. Pentru mine, cele mai emoționante momente sunt atunci când o femeie îmi spune: „Am început să am din nou încredere în mine” sau „Nu credeam că pot, dar uite că pot”. Îmi place să văd cum o persoană care la început era timidă, nesigură, speriată de sală sau de propriul corp ajunge să își asume spațiul, să își schimbe postura, atitudinea și energia.

Satisfacția vine și din faptul că știu cât de mult poate conta sprijinul potrivit la momentul potrivit. Eu am avut nevoie de mult timp să îmi dau seama ce funcționează pentru mine. Dacă pot scurta drumul unei femei, dacă o pot ajuta să nu se mai simtă singură și pierdută, pentru mine asta înseamnă enorm.

Fiecare om vine cu povestea lui

Care ar fi cel mai important sfat pe care l-ai da cuiva care-și dorește să se facă antrenor de fitness?

Sfatul meu ar fi să nu uite niciodată că lucrează cu oameni, nu doar cu corpuri. Dincolo de planuri, exerciții și obiective estetice, fiecare om vine cu povestea lui, cu fricile lui, cu limitele lui și cu emoțiile lui. Este important să studiezi, să înveți anatomie, biomecanică, principii de antrenament, nutriție, dar la fel de important este să știi să asculți, să ai răbdare și să nu tratezi toți oamenii la fel. Ce funcționează pentru tine nu funcționează automat pentru toată lumea. Aș mai spune și să își construiască propria experiență. Să testeze, să se antreneze, să înțeleagă procesul pe pielea lor. Un antrenor înțelege drumul, cu tot ce înseamnă el: progres, stagnare, frustrare, disciplină și revenire.

Antrenamentul în aer liber

Te antrenezi și în aer liber, atunci când vremea permite? Dacă da, ne poți spune, te rog, câteva locuri unde-ți place să faci acest lucru și pe care le recomanzi?

Da, îmi place foarte mult mișcarea în aer liber, mai ales în perioadele în care simt nevoia de mai multă relaxare și conectare cu natura. Uneori, o plimbare lungă, o alergare sau un circuit simplu în aer liber pot avea un efect extraordinar asupra stării de spirit. În București, îmi plac parcurile mari, unde ai spațiu și multă verdeață, iar preferatul meu este parcul IOR. Uneori ai nevoie doar de 20-30 de minute și de dorința de a te pune în mișcare, iar antrenamentul în aer liber este o variantă excelentă.

Mulți oameni pornesc cu așteptări foarte mari

Când vine vorba de sport, ce-i caracterizează cel mai mult pe români, din experiența ta?

Din experiența mea, cred că românii sunt încă destul de oscilanți în relația cu sportul. Avem perioade în care devenim foarte motivați, de obicei la început de an, înainte de vară sau după o perioadă în care simțim că „am exagerat”. Dar această motivație nu este întotdeauna susținută de o rutină realistă. Mulți oameni pornesc cu așteptări foarte mari și vor rezultate rapide, iar dacă nu văd schimbări imediat, se descurajează.

Cred că avem nevoie să normalizăm mai mult ideea de progres lent, dar sigur. În același timp, observ și o schimbare frumoasă. Tot mai mulți oameni încep să înțeleagă că sportul este și despre cum te simți, despre longevitate, postură, sănătate mentală, energie și încredere. Cred că direcția este bună, doar că avem nevoie de mai multă educație. Sportul ar trebui să fie o parte firească din viață, nu o soluție disperată de moment.

» Interviu de GRUIA DRAGOMIR | FitBucurești • Zile și Nopți

foto © Vlad Alexandru Martiș