Rezumat
Nu e singurul ultragiu.De unde oare această apetență pentru grafica IA?Nu am răspunsuri, dar îmi doresc ca întrebările să nu rămână retorice.
ADRIANA SOHODOLEANU despre AI în gastronomie
Sau, cum îmi place mie să zic, quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?
Replica celebră (printre cei de-o anumită vârstă și formație culturală), o declamam cu patos la ora de latină (menționam mai sus o vârstă, iaca, do the math).
Domnul Lupu, mutat între timp în rândul clasicilor, poate chiar alături de Cicero, autorul indignării, își dădea silința să insufle în fragedele noastre suflete maiestuozitatea retoricii ciceroniene. Cu mine a reușit, căci întrebarea îmi revine adesea în minte, irupe la propriu, direct în limba strămoșească și cu patimă în crescendo, așa cum aștepta uscățivul drag domn Lupu.
Și zău că asta mi-a venit să zic (strig) când am văzut că până și un bucătar celebru, din cei ce-și dau cu părerea și aruncă farfurii pe la TV, are o reclamă online ilustrată de IA.
Imaginea prezintă mai multe preparate de succes ale acestuia. Întrebarea mea, legitimă și nu retorică, are legătură cu faptul că omul gătește de decenii, e celebru, deci sigur cineva cândva i-a fotografiat preparatele. Cum spunea o reclamă la alt tip de mâncare, rămân dovezi după așa o carieră. De ce IA?
Nu e singurul ultragiu.
Într-un newsletter tare fain despre sat și viața molcom-palpitantă de downshifter, după fotografii minunate cu zarzări în floare, miei odihnindu-se la soare, pajiști verzi și tochitură la ceaun, e inclus posterul unui festival rural cu tradiție.
Făcut de IA, în stilul clasic – o familie tânără cu tatăl în salopetă de jeans, un băcan bărbat de o anumită vârstă, hipster (desigur), cu barbă grizonată (desigur x 2) și ie (mega-desigur), plus câțiva oameni sprințari în port popular. Locuri comune, clișee, realizare slabă tehnic, emoție zero. Organizatorul? Companie importantă, sigur găsea bani pentru a plăti un grafician să facă treaba.
Două exemple din sute.
De unde oare această apetență pentru grafica IA?
Să fie o apreciere a esteticii retro, „evocatoare” prin cromatica sa saturată în culori calde? Să fie lipsa de timp, oameni, buget? Lipsa de interes pentru produsul finit? Aliniere la standardele pieței? Abandon în fața standardelor pieței? Debusolare? Entuziasm pentru noul gadget? Semnalarea capacității de a fi la curent, la zi, trendy?
Nu am răspunsuri, dar îmi doresc ca întrebările să nu rămână retorice.
Până atunci, tind să cred că IA va deveni noul industrial, iar human-made noul artizanal și, în ceea ce mă privește, voi merge la restaurante care folosesc imagini cu mâncare reală, fotografiată la ei în locație. E modul meu de a onora oamenii care gătesc, servesc, spală vase, sapă grădini, cultivă plante, cresc animale, fac vin, socată sau miere și pun poze reale imperfecte pe rețele.
Refuz să schimb tirania fotografiei comerciale de produs cu cea fără suflet IA, le prefer pe cele făcute cu telefonul așa-așa că merg la Cam bun, Mosafir și Casa del Pan în București, la Rozmarine în Constanța, la Hanul Vatra în Costești, Vâlcea și la Gura satului în Cluj.
Text de ADRIANA SOHODOLEANU | BISCUIT.RO
