VIDEODOME | “THE GOOD, THE BAD, THE WEIRD” (2008, r: Jee-won Kim)

The Good, the Bad, the Weird, filmul regizat de Kim Jee-woon în 2008, rămâne unul dintre cele mai spectaculoase exemple de Western coreean contemporan. În noul episod VIDEODOME, Ioan Big revizitează acest hibrid exploziv de aventură, cinema asiatic, influenţe spaghetti western şi mitologie Pop culture.

Sub semnătura autorului remarcabilelor pelicule din spaţiul Horror “A Tale of Two Sisters”  şi “I Saw the Devil”, acest Adventure-Western ludic şi efervescent, hibrid estetic italo-asiatic, multiplu premiat, inclus de editorul Steven Schneider în antologia “1001 Movies You Must See Before You Die”, cu un OST de “Oriental Western Music” compus de Jang Young-gyu (colaborator al regizorilor Park Chan-wook şi Kim Ki-duk), pe care MTV l-a prezentat ca… “everything that the latest Indiana Jones flick should have been.”, nu trebuie în niciun caz trecut cu vederea.

Un Western coreean între Sergio Leone şi Manchurian Western

Ca introducere la “Bunul, rău şi ciudatul”, iată ce scria Peter Bradshaw în The Guardian:

“Here is a real one-off: a full-blooded Korean take on the spaghetti western, complete with 10-gallon hats, repeater rifles and reach-for-the-sky shootouts… There’s something strangely appropriate about plonking a highly ritualised cowboy movie in the far east; in director Kim Jo-woon’s hands, it becomes a brutal, bloody dance, with a sky-high body count and arterial gore spraying across every scene. There’s also a bizarre subtext about Korea’s struggle for independence in the face of Japanese occupation.”

Cu toate că, în principiu, sunt de acord cu observaţiile sale, acestea nu punctează complexitatea construcţiei narative a unui film care îşi propune să revitalizeze un subgen foarte popular în Asia anilor ’60, etichetat de către analiştii occidentali ca Manchurian Western, despre care analistul Simon Abrams, de la revista Slant, afirma:

“While the spaghetti western internalized its desert setting into its mercenary anti-heroes, the Manchurian action film prided itself on its hybrid nature, often conspicuously employing anachronistic plot devices like motorcycles or even skis.”.

Manciuria, decorul perfect pentru un Western aproape suprarealist

Localizarea spaţio-temporală al lui “The Good, the Bad, the Weird”, deloc întâmplător aleasă de către Jee-won Kim, dar aparent ‘exotică’ pentru un produs Pop culture coreean ‘aventuros’, este Manciuria anilor ’30-‘40, zona nord-estică al Asiei continentale – populată istoric de către tunguşi, care au primit în jurul anului 1630 numele de “Manchu” -, subiect de dispute şi confruntări nenumărate pentru controlul resurselor naturale şi restructurarea etnică, mai ales la începutul secolului XX, între vecinii lor mult mai puternici, angrenaţi deja în conflicte regionale şi planetare: Rusia, Japonia, China şi, într-o măsură mai mică, Coreea ocupată la acea vreme de niponi, şi Mongolia (prin minorităţile generate de migraţia economică).

Poate că aceste informaţii par inutile, însă ambientul natural din sudul Manciuriei, spre graniţa cu Coreea, între deşertul Gobi şi Marea Japoniei, se relevă a fi perfect pentru o atmosferă de Western aproape suprarealist, în care contactele dintre cutume, tradiţii şi culturi sunt atât de numeroase şi de diverse încât transportă spectatorul instantaneu din contextul istoric la care filmul face en passant referinţe (anarhiştii care militează pentru independenţa Coreei, implicarea Băncii Japoneze Imperiale în aproprierea resurselor exploatabile, ş.a.m.d.) într-o ficţiune adultă savuroasă.

O vânătoare de comori cu energie de cinema Pop culture

În fond, avem de-a face cu o happy-go-lucky… o vânătoare de comori ce pleacă de la o hartă scrisă în limba rusă, realizată cu un buget mult mai mare decât al oricărui film al lui Sergio Leone (17 milioane de dolari), aiuritoare în primul rând prin mixul simbolistic: călăreţi mânuind puşti cu repetiţie de tip Wild West se luptă cu soldaţi ce amintesc de WWI care îi seceră cu mitraliere instalate pe jeep-uri, mongoli îmbrăcaţi tradiţional, agitând buzdugane şi halebarde, privesc sniperi alunecând pe o tiroliană, asasini de inspiraţie Manga se contrează cu oamenii de afaceri veroşi… asta ca să vă faceţi o idee despre varietatea faunei umane.

“They died like dogs. Died in vain. Actually, no one dies in vain. Only those left behind feel empty.”.

Bunul, răul şi ciudatul: trei anti-eroi în logica vânătorii

Cine sunt cei trei anti-eroi care acţionează pe cont propriu în baza unei logici catalogabile drept… defetiste?

Cel ‘Rău’, asasinul psihopat, egomaniac şi alcoolic e interpretat de Byung-hun Lee (“Squid Game”, “A Bittersweet Life”) avându-l ca model pe indescifrabilul Sentenza/Angel Eyes (Lee Van Cleef) din “The Good, the Bad and the Ugly”, al lui Leone, din ‘66. “People must know that they’re going to die, and yet they live as though they never will. Hilarious.”.

Cel ‘Ciudat’, întrupat de versatilul Kang-ho Song (“Thirst”, “The Host”), rămâne cel mai interesant personaj din trio, mai ales că, printr-o creionare diferită a portretului lui Tuco (Eli Wallach în filmul lui Leone), acesta se relevă nu atât ca un loser-măscărici cu aparenţă de bonom dotat cu abilităţi de supravieţuitor, cât, mai ales, ca un personaj misterios al cărui trecut întunecat poate lămuri motivaţiile profunde, inclusiv ale celorlalţi.

Cel ‘Bun’, laconicul vânător de recompense jucat de Woo-sung Jung (“The Warrior”, “Demon Empire”), este prototipului pistolarului solitar şi taciturn cu nevoi şi principii puţine, dar fixe, gunslinger de modă veche, incapabil de a fi maleabil în relaţia cu alţi oameni… altfel spus, potrivit ca erou de acţiune ce călăreşte la asfinţit prin deşert, dar cam insipid ca personalitate, cu excepţia meritului de a defini la un moment dat credo-ul dindărătul scenariului: “Life is about chasing and being chased.“.

Un Guksu Western delicios, între comedie, sânge şi mitologie cinematografică

Când ieşi să vânezi, devii la rândul tău vânat într-un lanţ trofic în care morala şi etica se redefinesc, astfel încât, la debutul previzibilului duel în trei, avem parte de un schimb relevant de replici între cel ‘Rău’ – “I’ll show you who’s the best. I’ll show you who’s the legend!” – şi cel ‘Ciudat’: “You be the best! I don’t care! Tell people I lost. I don’t give a damn! If that’s your reason for living, mine’s finding the treasure! We don’t see eye to eye, man. Got that? So, see ya.”.

Să nu vă închipuiţi că tocmai v-am dezvăluit un spoiler major sau finalul acestui film coreean, întrucât surprizele sunt numeroase şi avem de-a face, cap-coadă, cu… un ‘Guksu’ Western delicios.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME