Probabil cea mai gravă criză prin care vom trece în acest deceniu nu va fi una economică sau climatică, ci o criză a realității – strâns legată de criza adevărului.
Un semn major a apărut pe 22 ianuarie 2017, la o conferință de presă de la Casa Albă. Atunci, consiliera Kellyanne Conway a lansat expresia „alternative facts” pentru a justifica o minciună legată de inaugurarea președintelui Trump. A fost un moment de cotitură. Adevărul, deja fragil, a fost relativizat oficial, de la cel mai înalt nivel. De atunci, lumea nu a mai fost la fel.
Ficționalizarea realității a devenit armă politică. Trump a inspirat o serie de lideri populiști din întreaga lume, care au început să introducă „realități paralele” în discursul public. Candidatul „chipuri în Pepsi” a devenit, pentru o vreme, cel mai votat politician din România.
Scriu aceste rânduri din viitor. Dintr-un viitor pe care l-am imaginat poate acum câți ani, sau câteva luni? Trăim într-un moment în care majoritatea utilizatorilor de internet nu mai pot distinge între o fotografie reală și o imagine generată de AI, între un clip autentic și unul creat în câteva secunde, cu un simplu prompt.
În secolul XX imaginea a însemnat totul. Fotojurnalistii revistelor Life sau National Geographic ne deschideau cele mai întunecate colțuri ale lumii și ale naturii umane. Astăzi imaginea nu mai valorează aproape nimic. Cu ce o vom înlocui?
Ce mai înseamnă o fotografie ca probă într-un dosar? Cum mai putem demonstra ceva, când orice dovadă poate fi falsificată? Cine decide ce e real și ce nu? Un alt AI?
