Handbalul românesc a fost fondat la Sibiu.
Povestea începe în 1921 la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” cu Wilhelm Binder, titularul catedrei de Educație Fizica de la „Bruk” în anii de după Primul Război Mondial. Din aceasta poziție, a organizat în 1921 primele meciuri inter-clase și apoi inter-oraşe de handbal, la Sibiu.
Wilhelm Binder este considerat nu numai părintele handbalului romanesc, dar și primul antrenor și primul arbitru de handbal din România. Primul meci de handbal din România s-a jucat la Sibiu între Colegiul Brukenthal și Liceul de Fete Evanghelic (actualul Liceul Agricol). Terenul pe care s-a jucat acest meci este actualul teren „Luceafărul” de pe strada Lupaș.
Binder a continuat dezvoltarea handbalului din România ajungând să organizeze la Sibiu, „Cupa Transilvaniei” în 1931 cu participări din toată regiunea. Această „Cupă a Transilvaniei” de la Sibiu, a devenit Liga Națională în 1934. În 1936, România joacă, la Sibiu, primul meci internațional, câștigând în fața Poloniei cu 6-4. În același an, 1936, România participă pentru întâia oară cu echipa de handbal la Olimpiadă.
Handbalul sibian este puternic zdruncinat de cel de Al Doilea Război Mondial și de preluarea puterii de către comuniști. Mulți dintre sportivi au luptat pe front sau au fost deportați în Gulagul sovietic. În 1946, echipa sibiană pierde titlul național în dauna echipei Victoria Sighişoara. În 1947, Arsenal Sibiu, câștigă campionatul şi readuce trofeul la Sibiu.
