Nu poți să n-ai o strângere de inimă când te duci la spital să vezi cum ți-au ieșit analizele. Asta după mulți ani în care nu ți-ai făcut timp pentru vreun control de rutină fiindcă, nu-i așa, nu te doare nimic, deci totul e bine.
Doctorița, blândă și maternă, își fixează mai bine ochelarii cu dioptrii mari pe nas și se uită peste foile din fața ei.
Plămânii sunt bine, să știți. Mă rog, bine pentru un fumător cu vechime ca d-voastră.
Zâmbești ușurat și lași privirea în pământ. N-ai cum să nu te simți rușinat când te întreabă un medic de câți ani fumezi.
Doctorița continua:
Și ficatul e în regulă. Și cele de sânge au ieșit bine. Singura valoare mare e… În fine, vă place să mâncați sărat, am înțeles.
Te gândești la excesele de tot felul pe care le-ai făcut în ultimii ani, te bucuri c-ai scăpat întreg și-ți promiți c-o să ai mai multă grijă de tine. Dar doctorița n-a terminat cu rezultatele.
Știți că v-am făcut două EKG-uri. La primul am crezut că e vorba despre sindromul halatului alb.
?
Unor oameni le crește brusc tensiunea când văd halate albe. Teama de medic… Dar…
Suspans. Îți crește brusc tensiunea. Speri că e de la halatul alb.
– Dar m-am convins cu al doilea EKG. Aveți, cum să vă spun, noi îi zicem… pattern juvenil.
– Adică?
– Va bate inima ca la copii. E bine. Aveţi o inimă de copil.
– O inimă de copil. Adică o inimă imatură?
– Dumneavoastră știți mai bine asta. Etc.
