Lungul drum al bucureșteanului către vacanța din Grecia, cu mașina, începe cu mult timp înainte de plecarea propriu-zisă în anul molimei din 2020.
– Am vorbit cu amicul grec, cel cu pensiunea. Zice că vremea e bună, plajele sunt goale și a ieftinit și cazarea.
– Mergem.
– Dar nu putem fără teste.
– Facem.
– Dăm 200 de euro? Practic, ce luăm pe mere, cu cazarea ieftină, dăm pe pere, cu testele vieții.
– Aia e.
– Și nu-s șezlonguri.
– Cumpărăm niște minișezlonguri. Oricum mergem pe plajele alea sălbatice, nu ne înghesuim la umbreluțe.
– Și nici micul dejun nu prea avem unde să-l luăm, ăștia deschid cârciumile abia după ora 12.
– Bagă toasterul în bagaje, facem senvișuri.
– Nu ți se pare că plecăm ca ai noștri, pe vremuri, la Saturn?
– Da, cu excepția plajelor cu nisip alb și ape turcoaz, și a bouiurdi-ului, a calamarilor și a caracatițelor și…
– OK, hai să ne programăm la testare.
Două zile mai târziu.
– Auzi, tu ai văzut ce scrie în rezultatele astea de la testele pentru COVID 19? Pot fi neconcludente din următoarele motive. Și urmează o listă de vreo jdemii de motive. Pe asta am dat noi 200 de euro. Și trebuie să completăm și Passanger Locator Form-ul ăla. Dacă avem ghninion, nimerim o coadă d-aia de vreo 4, 5 ore la vama dintre bulgari și greci…
– Bine, vrei să mergem în Vamă?
– OK, unde ziceai că-i toasterul ăla? Etc.
—
