ȘTEFAN CHIRIŢESCU | La cules

Toamna are multe feluri de a ne chema afară. Uneori o face prin frunze galbene, alteori prin mirosul de fum care începe să apară prin sate. Dar există un moment al toamnei care le bate pe toate: culesul viei. Pentru că, dacă stai să te gândești, puține activități sunt mai satisfăcătoare decât să te trezești într-o dimineață de septembrie, să pleci spre dealuri și, în loc să deschizi laptopul, să iei în mână o foarfecă și să tai un ciorchine de strugure.

Via nu e doar locul de unde vine vinul

Pentru cei mai mulți dintre noi, relația cu vinul începe destul de târziu în poveste. Deschidem sticla, turnăm în pahar, poate ne uităm puțin la etichetă și ne prefacem că știm ce înseamnă „note de fructe negre și condimente”.

Dar înainte să ajungă în sticlă, vinul este, de fapt, un ciorchine care stă în bătaia soarelui, pe un deal. Și, dacă ai norocul să ajungi într-o vie în perioada recoltei, înțelegi brusc de ce oamenii care fac vin devin atât de pasionați când vorbesc despre el.

Recoltarea nu seamănă cu o fabrică. Seamănă mai degrabă cu un mic festival rural. Se vorbește mult, se râde, se compară strugurii, se discută dacă anul a fost bun și, inevitabil, apare cineva care spune că „pe vremea lui se făcea vin adevărat”. În România, partea bună este că nu trebuie să mergi până în Toscana ca să trăiești experiența asta.

Dealu Mare: un drum al vinului

Dacă locuiești în București, una dintre cele mai simple evadări este spre Dealu Mare. Zona dintre Prahova și Buzău are unele dintre cele mai frumoase peisaje viticole din țară: dealuri după dealuri, rânduri perfecte de viță și sate în care toamna miroase a struguri copți.

E genul de loc în care poți să începi ziua printre vii și să o termini la o cramă, cu un pahar de vin și senzația foarte plăcută că ai făcut ceva pentru cultură. Chiar dacă „ceva”-ul a însemnat să tai două găleți de struguri și apoi să te așezi la masă.

Drăgășani: dealuri, Dunăre și vinuri care merită descoperite

Mai spre Oltenia, zona Drăgășaniului este unul dintre acele locuri care nu fac suficient zgomot despre cât de frumoase sunt. Dealuri line, vii, sate și o lume a vinului care are un farmec foarte românesc: mai puțin lustruit, poate, dar cu multă personalitate. Este locul perfect pentru un weekend de toamnă în care să combini plimbările cu degustările și, dacă prinzi perioada potrivită, să vezi via în plină agitație de recoltare.

Și aici apare una dintre marile plăceri ale culesului: să vezi că vinul nu apare prin magie într-o sticlă de 750 de mililitri. Cineva a plantat via, a îngrijit-o, a urmărit vremea tot anul și, la final, trebuie să decidă momentul exact în care strugurele este gata. Noi, restul, venim, facem poze și întrebăm unde este degustarea. Fiecare cu rolul lui în ecosistem.

Miniș și Recaș: vestul are și el toamna lui cu vin

Pentru cei din vestul țării, zona Miniș-Măderat este o adevărată surpriză. Dealurile viticole din apropierea Aradului au o istorie lungă și un peisaj care, în perioada recoltei, devine aproape cinematografic. Mai spre Timișoara, zona Recașului oferă aceeași combinație fericită de vie, drum de weekend și vin.

Toamna este, probabil, cel mai bun moment să vezi locurile acestea: lumina este mai blândă, aerul este mai respirabil și toată lumea pare să aibă o scuză perfectă pentru a mai bea un pahar.

Dobrogea: via cu vedere spre mare

Iar dacă vrei să combini două lucruri care nu par să aibă foarte mult în comun  plaja și culesul viei Dobrogea este locul potrivit. Toamna, când litoralul se golește, zona Murfatlarului și podgoriile dobrogene capătă o altă viață.

E mai liniște, e mai puțină aglomerație și poți să înțelegi mai bine de ce vinul făcut aici are atât de multă personalitate: soare, vânt și un pământ care a văzut destule cât să nu se lase impresionat de orice.

Culesul viei e, de fapt, despre a încetini

Nu poți grăbi un strugure să se coacă doar pentru că ai o ședință luni dimineață. Și poate tocmai de aceea merită să mergem măcar o dată la cules. Să vedem ce înseamnă, de fapt, munca din spatele unui pahar de vin. Să ne murdărim puțin pe mâini. Să gustăm must direct din poveste, înainte să devină vin. Unele tradiții sunt mai frumoase atunci când le lași pe mâna celor care chiar știu ce fac. Tu doar du-te în vie.

Text de ŞTEFAN CHIRIŢESCU | EAT & DRINK

Cover Photo by Kadir Avşar

Citește și acest articol Zile și Nopți: Vinul își schimbă hainele. Cocktailurile exotice care ar putea cuceri vara Generației Z

Vinul își schimbă hainele. Cocktailurile exotice care ar putea cuceri vara Generației Z