De la ce vârstă apare miopia și cum îi oprești evoluția?

De la ce vârstă apare miopia și cum îi oprești evoluția?

Viciile de refracție sunt cea mai frecventă cauză a tulburărilor de vedere și a doua cauză care generează orbire funcțională reversibilă.

Peste 2,2 miliarde de oameni au o deficiență de vedere, iar 1 miliard de cazuri puteau fi prevenite sau nu au fost tratate și corectate. Dacă ne referim la miopie, incidența este de 25%-30%, cu o creștere alarmantă în rândul copiilor și tinerilor. Mai grav este că până în 2050 s-ar putea să avem o creștere a cazurilor de miopie din cauza ecranelor și a scăderii timpului petrecut în aer liber.

Diagnosticarea de la vârste fragede în cazul miopiei și încetinirea evoluției sale cu lentile și ochelari speciali, picături, intervenții chirurgicale și controale regularizate sunt cele mai eficiente metode de a asigura o stabilizare a evoluției în timp.

Matematicianul și astronomul Johannes Kepler a fost primul care a reușit să explice corect, fizic și optic, miopia. El a demonstrat că lumina care pătrunde în ochiul unui miop se focalizează în fața retinei și nu direct pe ea — de vină fiind refracția prea puternică sau un glob ocular prea lung.

Definirea medicală modernă a miopiei avea să aibă loc în 1864, când oftalmologul olandez Franciscus Cornelis Donders separa conceptul de refracție de cel de acomodare (capacitatea de focalizare a cristalinului). Miopia era clasificată fără echivoc ca fiind un viciu de refracție anatomic.

De atunci și până astăzi au apărut tehnologii și metode noi de diagnosticare și tratare a miopiei, iar cazurile de pacienți cu miopie s-au înmulțit.

De la ce vârstă apare însă miopia și cum se oprește evoluția sa? Iată două întrebări pe care le vom lămuri în articolul de astăzi.

Miopia. Ce este și ce simptome are?

Într-un ochi emetrop, corneea și cristalinul refractă lumina, iar imaginea este focalizată pe retină. Doar că, în anumite cazuri clinice, ochiul este „prea lung” sau „prea scurt”, corneea căpătă o curbură nepotrivită, iar cristalinul își modifică flexibilitatea odată cu înaintarea în vârstă, de unde și eroarea de refracție și vederea neclară.

Viciile de refracție sunt afecțiunile oculare apărute când forma ochiului împiedică razele de lumină să aibă o focalizare corectă pe retină, având vederea încețoșată ca simptom comun. În contextul viciilor de refracție discutăm despre:

· miopie: cu focus format în fața retinei când acomodația este relaxată, glob ocular mai lung, cornee prea curbată, cristalin cu putere mai mare;

· hipermetropie: cu focusul format în spatele retinei, glob ocular mai scurt, cornee prea plată;

· astigmatism: cu mai multe focare/linii de focus, curbură neregulată a corneei sau a cristalinului;

· presbiopie: fără focalizare dinamică la aproape, cristalinul fiind mai rigid, fără o flexibilitate atât de mare odată cu înaintarea în vârstă (se manifestă cu precădere după 45 de ani).

Simptomatologia comună viciilor de refracție include vederea încețoșată, durerile de cap când ochii sunt folosiți pe perioade lungi de timp, oboseala oculară pronunțată, nevoia constantă de a „miji” ochii, halourile și senzația de strălucire.

Miopia are drept principale simptome: vederea încețoșată la distanță, ochii „mijiți”, apropierea de ecrane, durerile de cap, nevoia continuă de frecare a ochilor și astenopia. În situația în care apar din senin „fulgere” la nivel vizual, o „cortină” în câmpul vizual, dacă scade vederea sau apar puncte plutitoare în câmpul vizual, este recomandată o vizită de urgență la un medic oftalmolog. Riscul de complicații este mai mare la un ochi cu lungime axială mare (miopie mare).

Cauzele apariției miopiei sunt complexe, rezultând dintr-o interacțiune între predispoziția genetică și mediu. Istoricul familial și genetic (părinți miopi), activitățile care impun apropierea de ecrane sau de foile de citit (distanțe sub 20 cm), perioadele lungi petrecute în fața ecranelor și statul mai mult în casă cu ochii în ecrane la copii, tineri și adulți ar putea fi factori de risc pentru miopia primară.

Miopia secundară se prezintă sub mai multe forme: este asociată cu anomalii corneene sau ale cristalinului, poate fi indusă medicamentos (miopie acută tranzitorie) și poate fi însoțită uneori de schimbări metabolice ale cristalinului (de exemplu, din cauza diabetului, cu modificări de refracție). Efortul prea mare făcut cu ochii și cataracta contribuie, de asemenea, la apariția afecțiunii.

De la ce vârstă apare miopia și cum evoluează?

Miopia debutează în copilărie, între 6 și 13 ani. Progresul este relativ lent în copilărie și adolescență, după care se stabilizează odată cu maturizarea ochilor și a țesuturilor oculare. Agravarea miopiei poate avea loc la 20+ ani, cu o stabilitate ceva mai bună între 20 și 40 de ani.

Debutul precoce va însemna și un progres mai rapid la copil. Miopia cu progres accelerat la copii este axială: ochiul se alungește (crește lungimea axială), structurile din spatele ochiului sunt întinse și se observă la controlul oftalmologic subțieri sau alterări tisulare.

Un examen oftalmologic complet și măsurarea refracției pot detecta rapid miopia la orice vârstă. În cadrul consultului se măsoară acuitatea vizuală și refracția, se determină dioptriile și se apelează la autorefractometru, retinoscopie și refracție subiectivă (rame de probă, foropter).

La copii mai ales, se utilizează evaluarea refracției sub cicloplegie pentru a evita sub- sau supradiagnosticarea din cauza acomodării. Examinarea cu pupilă dilatată pentru evaluarea retinei și depistarea complicațiilor va permite medicului să diagnosticheze corect miopia.

În miopia progresivă sau în miopia moderată-mare se pot recomanda biometrii oculare, măsurarea lungimii axiale, tomografie în coerență optică și documentarea fundului de ochi pentru depistarea afectării maculare sau a tracțiunilor. O topografie corneană pentru neregularități corneene va ajuta la alegerea corectă a unor lentile de contact speciale sau la stabilirea unui protocol pentru chirurgia refractivă.

Cum se poate opri sau încetini evoluția miopiei?

Până la oprirea evoluției miopiei, medicul oftalmolog își propune încetinirea progresiei (dioptrii/an și/sau mm/an) și reducerea riscului de miopie foarte mare. Se începe cu petrecerea unui timp mai îndelungat afară, la lumina zilei (peste 90 de minute pe zi), și cu utilizarea consecventă a corecției prescrise. Atenție la distanța față de ecrane și foile de citit: se evită statul continuu peste 45 de minute cu ochii prea aproape de acestea.

Corecția optică a miopiei trebuie făcută pe parcursul evoluției afecțiunii, evitându-se subcorecția. Se prescriu ochelari speciali, cu lentile care pot induce eficient defocus miopic periferic, și se fac controale regularizate. Dacă lentilele sunt alese corect, are loc corecția centrală, iar elementele periferice integrate în lentile creează defocus, încetinind creșterea axială.

Ochelarii bifocali sau progresivi pot fi utili în încetinirea progresiei față de cei monofocali, la fel și lentilele de contact pentru controlul miopiei (multifocale moi, cu designuri specifice). Purtarea ochelarilor încă de la vârsta de 8-12 ani este indicată pentru încetinirea progresului miopiei.

Pe lângă ochelari și lentile de contact, în tratamentele medicale se folosește atropina în concentrații mici (ex: 0.01%), mai ales la copii. Abordarea corectă va fi una combinată: picături, lentile și ochelari pentru miopie.

În prezent sunt testate și abordări chirurgicale, biomecanice pentru stabilizarea sclerei, iar chirurgia refractivă (chiar și prin implanturi) pentru corectarea dioptriilor este folosită deja la scară largă, prin remodelarea corneei.

Chiar dacă se va observa o încetinire a progresului miopiei, reevaluările periodice în cabinetul oftalmologic sunt obligatorii pentru schimbarea tratamentelor și monitorizarea constantă a evoluției afecțiunii și a complicațiilor.

În clinicile și hyperclinicile MedLife, pacienții cu miopie pot beneficia de servicii medicale complete din sfera oftalmologiei moderne, cu evaluarea ochilor și a viciilor de refracție, pentru diagnosticarea afecțiunilor și stabilirea unor tratamente adecvate, personalizate.

La fiecare examinare a ochiului cu miopie se folosește aparatură medicală de specialitate și tehnologii de ultimă generație pentru testarea vederii, determinarea dioptriilor, măsurarea tensiunii oculare, examenul de pol anterior și examenul de fund de ochi.

Dacă este nevoie, medicul oftalmolog recomandă și alte tipuri de investigații care se pot efectua în cadrul aceleiași clinici sau în rețeaua de clinici și hyperclinici MedLife. Medicii specialiști vor evalua rezultatele testelor și analizelor și vor stabili care este cea mai bună modalitate de încetinire a progresului miopiei.

De la tomografie în coerență optică la retinofotografie, angio-OCT sau ecografie oculară, investigațiile medicale complexe vor putea fi realizate în clinicile mari din rețelele private pentru cazurile mai complicate. Programările la consultul oftalmologic sau pentru tratamente se fac ușor, telefonic sau online, nu există liste de așteptare lungi ca în clinicile publice, iar pacienții primesc răspuns la toate întrebările despre miopie de la echipe de medici cu experiență.