VIDEODOME | “WILD ZERO” (1999, r: Tetsuro Takeuchi)

“WILD ZERO” 1999 | Lansat în 1999 și regizat de Tetsuro Takeuchi, Wild Zero este un film cult japonez în care muzica Punk-Rock, invazia extraterestră și epidemia zombie se întâlnesc într-un spectacol Camp exploziv. Cu membrii trupei Guitar Wolf interpretându-se pe ei înșiși, producția combină comedia, Gore-ul și energia Rock’n’Roll într-o experiență cinematografică imposibil de confundat.

Guitar Wolf, Rock’n’Roll și morții care revin la viață

Cred că nu este întâmplător faptul că Guitar Wolf, zgomotosul trio nipon de Punk-Rock înfiinţat în 1987, influenţat de Joan Jett, The Ramones, The Clash şi Link Wray, şi-a clădit temelia spre notorietate cântând în seria de show-uri… Back From the Grave, produsă de DJ-ul Daddy-O-Nov, căci, privită din această perspectivă, prezenţa muzicienilor (care se joacă pe ei înşişi) într-un film în care extratereştrii invadează Terra şi readuc morţii la viaţă, iar cea mai relevantă replică este “Rock’n’Roll is not over, baby! Rock’n’Roll never dies!”, pare absolut justificată.

În plus, nu cred că aţi mai văzut până acum într-un film cu zombies, îmbibat de la cap la coadă cu Rock şi Gore (muzică, motociclete, gangsteri şi traficanţi de arme, măceluri şi capete care explodează, urinat pe ritmuri Punk, hetero-, metro-, bi- şi homosexuali, fustiţe decorate cu inimoare umplute cu puf etc, etc), pene electrocutante de chitară, gagici despuiate care împuşcă morţi-vii din cabina de duş pentru că i-au sfâşiat hainele, un patron de club în chiloţi incredibili de strâmţi şi purtând diverse peruci, toate gen “Mireille Mathieu”, fluiere magice luate din pet-shop sau… săbii ascunse în gâtul chitarei ce pot decupa în două un OZN.

De ce merită testat filmul „Wild Zero” 1999

Acestea fiind spuse, mi se pare evident că Wild Zero prezintă destule premise pentru a fi testat. Pentru sceptici (dar şi pentru a nu crea exagerat de multe false aşteptări), să dau, totuşi, mai multe detalii.

Filmul începe cu o puzderie de farfuriuţe zburătoare aurii (care amintesc de Mars Attacks!, al lui Tim Burton, din 1996) chitite să intre în atmosfera noastră, urmat de anunţul transmis la un radio japonez că fragmente dintr-un meteorit s-au prăbuşit în Asahi-cho (cel mai mic orăşel din prefectura Mei, situată în nord-estul ţării), iar populaţia este avertizată să nu le folosească drept… capace de fântână sau ca obiecte ornamentale pe masa din sufragerie. Lui Guitar Wolf, Drum Wolf şi Bass Wolf nu le pasă însă decât de muzică (“Jet Generation”) şi sunt gata să ucidă sau să moară pentru aceasta.

Ace, Tobio și invazia morților-vii

Conflictul junilor muzicieni cu managerul de club caricatural, poreclit “Captain”, este întrerupt la timp de intervenţia accidentală a lui Ace, un tânăr aspirant la succesul de public dar care, în afară de atitudine şi de look-ul adecvat (freză gelată, perciuni, jachetă de piele neagră cu ţinte ş.a.m.d.), nu are vreun talent deosebit. În semn de preţuire şi gratitudine, Guitar Wolf se face “frate de cruce Rock’n’Roll” cu adolescentul şi îi dăruieşte un fluier pe care să îl folosească dacă vreodată va fi în pericol.

Destinele lor se despart pentru moment în noapte, iar cel din urmă, în drum pe motocicletă spre un alt concert (tot ca simplu spectator), eşuează într-o benzinărie părăsită inexplicabil de personal, unde cunoaşte o jună ciudăţică, retrasă şi excesiv de sensibilă, Tobio, pe care e nevoit să o salveze de atacul morţilor-vii cu… mopul (trimitere la The Toxic Avenger, super-eroul cu mop creat de Lloyd Kaufman la Troma în 1984).

Un haos Camp alimentat de Punk-Rock și Gore

Dintr-odată, zombies, cu aspect cenuşiu-carbonizat, cu globurile oculare pregnant înfundate în orbite, amintind cumva de Dawn of the Dead al lui Romero şi inspiraţi de iconografia tradiţională Voodoo, invadează la propriu ecranul (Wild Zero a fost filmat în Thailanda cu numeroşi figuranţi din rândul militarilor şi familiilor acestora) şi atacă nediscriminatoriu pe toţi cei surprinşi de camera de luat vederi, traficanţi de arme, muncitori în service, pierde-vară atraşi de vestea cu meteoritul, pe Captain însuşi… sau, după cum cântă Guitar Wolf pe scenă, “Roaring Blood, Exploding Blood!”.

Totul evoluează într-un haos Camp demenţial, în care, pur şi simplu, te laşi dus de val şi renunţi la a separa vreo tendinţă sau influenţă stilistică sau culturală (ex. Yakuza-zombie ce face notă distinctivă fiindcă vorbeşte şi vrea să finalizeze contractul… chiar şi după moarte, designul exterior al navei-mamă ce seamănă suspect de bine cu cea din Independence Day al lui Emmerich din 1996).

Doar Rock-ul poate salva dragostea şi lumea de zombies ‘umani’ creaţi de extratereştri.

Influența filmului Wild Zero asupra producțiilor J-Horror

Plot-ul lui Wild Zero avea să servească drept sursă clară de inspiraţie pentru obscurul THEY WALK (2010), singurul film regizat de Charles House II, a cărui singură legătură cu genul era că a apărut ca zombie în 2008 în Deadlands 2 – Trapped al lui Gary Ugarek: după o ploaie de meteoriţi, morţii încep să revină la viaţă, iar grupul de studenţi ce pleacă în căutarea unui cuplu dispărut se fragmentează odată ce intervin confruntările şi astfel iau naştere cinci poveşti, urmărite şi prezentate în paralel.

Trupa The Demon Beat, care susţine ultimul concert în They Walk, este foarte asemănătoare cu Guitar Wolf. Wild Zero (piesa cu acest titlu se găseşte pe LP-ul “Planet of the Wolves” din 1997, considerat a fi unul dintre cele mai reprezentative din discografia trupei) a dat la finele secolului trecut un semnal puternic J-Horror-ului că are nevoie de o repoziţionare estetică, inclusiv în nişa zombie, iar faptul că semnalul a fost perceput corect o reprezintă seria de producţii efervescente post-2000 precum Dead Sushi, Tokyo Zombie sau Helldriver.

Text de IOAN BIG | VIDEODOME

Citește și alte articole din secțiunea VIDEODOME:

VIDEODOME | “DECAY” (2012, r.: Luke Thompson & Michael Mazur)

VIDEODOME | “DECAY” (2012, r.: Luke Thompson & Michael Mazur)

VIDEODOME | “31” (2016, r: Rob Zombie)

VIDEODOME | “31” (2016, r: Rob Zombie)