De unde se trage romul | Uluitoarea teorie privind originea românească a acestei băuturi despre care se credea că ar fi din Caraibe
Înainte de a prepara sau de a comanda un cocktail cu rom de Ziua Îndrăgostiților, sărbătoare cu puternic iz comercial împământenită hodoronc-tronc și la noi, gândiți-vă un pic la ce se știe despre rom.
Că e o băutură alcoolică obținută prin fermentarea și apoi distilarea melasei din trestie de zahăr sau a sucului de trestie de zahăr, iar distilatul e îndeobște învechit în butoaie de stejar?
Că ar fi originar din Caraibe, unde e cunoscut din secolul al XVII-lea, dar că azi e produs pe glob în aproape toate regiunile importante producătoare de zahăr? Desigur.
Romul de Jamaica a fost produs și la noi?
Asta se știe mai puțin – o confirm eu, căci am studiat „Lista cuprinzând prețurile cu amănuntul la unele sortimente de băuturi alcoolice și alcool rafinat din producție internă” din Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România pe 1975, unde, la litera C („Rom și rachiuri industriale”), alături de rachiu superior, secărică sau vodcă extra, apăreau și sortimentele rom „Jamaica” de 38 de grade, la litru, și, respectiv, de 40 de grade, la 700 ml.
“Romul de Jamaica a fost produs și la noi — o confirm eu, căci am studiat Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România pe 1975.”
Ce se știe mai puțin e legat de originea termenului rom.
E 100% sigur că nu vine din română, așa cum Gaza, indiferent de ce ar pretinde un șarlatan, nu vine de la gaz. Poate că rom vine de la englezescul „rumbullion”, de la neerlandezul „roemer” – păhăroi din care beau marinarii – de la franțuzescul „arôme”, dacă nu chiar de la latinescul „iterum”.
“E 100% sigur că rom nu vine din română, așa cum Gaza, indiferent de ce ar pretinde un șarlatan, nu vine de la gaz.”
Acum și aici, am onoarea de a vă prezenta exclusiv o teorie revoluționară, în premieră pentru acest mileniu: romul ar fi originar de pe teritoriul denumit astăzi România! Și e făcut din opinci!
Dezvăluirea a apărut în „Gazeta Transilvaniei” în anul 1886, la rubrica „Foileton”, cu titlul „De ale zilei” și subtitlul „Opincile românești – Tricolorul național – Deputații naționali – Povești – Adevăruri”. Citez, cu mențiunea că am mai actualizat grafia învechită, ca să se înțeleagă în 2026 ce se scria acum 140 de ani:
„înainte cu o sută de ani, erau să-și piardă românii opincile; și e fapt, nu glumă: că din partea guvernului din Transilvania se dederă porunci ca românii ori să umble desculți, ori să poarte cisme (ciobote); și nu mai puțină ca 6 ani se ocupară domnii de la putere de biata opincă.
Pe atunci, nu se știa că după o sută de ani, opincile aruncate aveau să fie un articol însemnat de industrie, căci se știe că azi se destilează din opinci cel mai bună rom și în vreme ce fabricanții înșală lumea cu eticheta «Jamaica», în fapt, proveniența acestei băuturi, ce are trecere pe la mesele cele mai strălucite, este a se atribui cine știe cărui cioban, nu tocmai din lună, ci de la vreo stână din creștetul Carpaților”.
Din două, una: ori e o glumă (cum e și restul articolului, ironic pe seama modului în care erau tratați românii sub unguri; e pomenită inclusiv intenția autorităților de a porunci schimbarea curcubeului, ca să nu mai apară culorile românești!), ori textul a fost scris sub influența romului.
“Din două, una: ori e o glumă, ori textul a fost scris sub influența romului.”
Text de HORIA GHIBUȚIU | DRINK
cover foto Image by Crafter Chef from Pixabay
