În urmă cu câțiva ani, când am auzit că în unele țări occidentale medicii pot recomanda pacienților să meargă la muzeu, la teatru sau la un concert, mi s-a părut o idee excelentă, dar complet ruptă de realitatea din România.
Genul de concept care sună bine într-un articol tradus din presa străină, dar care nu are nicio șansă să prindă contur aici, unde cultura este adesea tratată ca un moft, nu ca o necesitate.
Și totuși, începutul lui 2026 vine cu o surpriză: la Cluj-Napoca, cultura poate fi prescrisă pe rețeta medicală în cadrul unui proiect-pilot inițiat de Ambulatoriul Integrat al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Opera Națională Română.
Se vorbește tot mai des despre faptul că starea noastră de sănătate nu este influențată exclusiv de tratamente și medicamente, ci și de felul în care trăim, de relațiile pe care le avem, de emoții și de sentimentul că aparținem unui grup. Din această perspectivă a apărut ceea ce se numește „prescripția culturală”, o abordare prin care medicii nu se mai limitează doar la indicații medicale, ci pot orienta pacienții către activități care îi ajută să se reconecteze cu ei înșiși și cu ceilalți. Astfel, participarea la un concert, la un spectacol de teatru, la o expoziție, la ateliere de creație, la cercuri de lectură sau la evenimente sportive nu mai sunt doar activități de timp liber, ci pot deveni contexte în care oamenii își pot îmbunătăți sănătatea fizică și psihică.
Ce mi se pare cu adevărat uimitor în povestea de la Cluj nu este doar prescrierea culturii pe o rețetă medicală, ci și faptul că niște instituții publice pot colabora în beneficiul cetățeanului. La Sibiu avem tot ce ne trebuie pentru a putea face și aici un astfel de pas, ne lipsește doar coordonarea între instituții.
Cum ar fi ca medicul să te poată trimite la o „consulatație” cu actorii Naționalului sibian, la un cerc de lectură la Biblioteca ASTRA, la un concert simfonic la Filarmonică, să participi la Maraton sau, de ce nu, să te implici ca voluntar la unul dintre multele festivaluri sibiene. Și lista ar putea fi mult mai lungă pentru că „prescripția culturală” vorbește, de fapt, despre ieșirea din singurătate și din pasivitate, despre a fi implicat, prezent, pentru că adesea primul pas spre echilibru apare atunci când nu mai privești de pe margine, ci începi să faci ceva, orice ți se potrivește.
Implementarea acestui concept la Sibiu ar fi un semn că ne pasă cu adevărat de felul în care trăiesc locuitorii acestui oraș și că tratăm cultura ca parte esențială din viața lor, nu ca un simplu divertisment.
