“BAD SANTA” (2003, r: Terry Zwigoff)
Pentru cinefilii amatori de umor ireverent şi abordări incorecte politic ale tradiţionalelor poveşti de sărbători, “Bad Santa” şi nu filme precum “Home Alone” sau “The Stooges” reprezintă în fiecare an must see-ul absolut din preajma Crăciunului, mai ales că scenariştii Glenn Ficarra şi John Requa (“I Love You Phillip Morris”, “Focus”), pentru a nu se disipa în plot-uri secundare care să distragă inutil atenţia, definesc din start foarte sec portretul personajului Willie T. Stokes – Billy Bob Thornton, incontestabil, face aici un rol memorabil -, un loser îmbrăcat în straie de Moş Crăciun care vomită pe o alee lăturalnică după ce s-a matolit exemplar într-un pub:
“I’ve been to prison once, I’ve been married twice, I was once drafted by Lyndon Johnson and had to live in shit-ass Mexico for two and a half years for no reason, I’ve had my eye socket punched in, a kidney taken out and I got a bone chip in my ankle that’s never gonna heal… but if I knew I had to put up with a bunch of screaming brats pissing on my lap for 30 days out of the year, I would have killed myself a long time ago!”.
Willie este un spărgător de seifuri alcoolic, fustangiu şi dependent de nicotină, al cărui spirit auto-distructiv se manifestă printr-un comportament cinic, grobian, lipsit de respect atât faţă de el însuşi, cât şi apropo de orice convenţie sau cutumă socială, care se târăşte prin viaţă indiferent şi fără grija zilei de mâine, neavând vreo ţintă sau obiective clar asumate (chiar partenerul său îl cataloghează drept un handicapat emoţional: “Your soul is dog shit.”).
Am spus ‘fără grija’, deoarece banii pe care îi câştigă prin devalizarea seifului unui mall de încasările de Sărbători – devenită deja un soi de tradiţie – îi sunt (în mare parte) suficienţi să consume în tot restul timpului cantităţi industriale de vodcă Stolichnaya prin locuri exotice (ex. plajele din Miami). Iar dacă rezervele se termină, mai fură o maşină, jefuieşte vila vreunui bogătaş sau mai trage câte o ţeapă unui cetăţean credul, totul cu un aer perfect firesc şi natural.
Inevitabil, spre finele anului, Willie primeşte telefonul aşteptat de la acolitul său, piticul Marcus (Tony Cox – “Star Wars VI: The Return of the Jedi”, “Spaceballs”, “Oz the Great and Powerful”), legat indisolubil de amorala sa concubină asiatică Lois (Lauren Tom, actriţă câştigătoare a premiului Obie şi super-apreciată pe Broadway), care îi indică noua ţintă de Crăciun.
Reţeta succesului acestui parteneriat?
Simplă. Marcus se îngrijeşte ca Willie să fie angajat în mall ca Moş, cu el însuşi pe post de elf-asistent (ţinut copii în poală, ascultat dorinţe, fotografii… interacţiunea uzuală), sunt ambii asimilaţi printre ceilalţi angajaţi şi au timpul necesar să descopere cum poate fi dezactivată alarma din centrul comercial.
În ajun, când toată lumea, inclusiv personalul de pază, se grăbeşte spre casă, sparg seiful ce conţine banii care nu au putut fi trimişi către bancă datorită zilei libere de Crăciun şi dispar (nu înainte ca cel mic să bifeze integral lista de “cumpărături” indicată de femeie, care are gusturi alese, de la pantofi Manolo Blahnik la blănuri de nurcă). Bine, bine, aţi putea spune, avem un trio de hoţi nenorociţi care îşi bat joc de copii… ce poate fi entertaining în povestea asta?
Cu sprijinul unor personaje secundare bine conturate, precum barmaniţa fetişistă (Lauren Graham, cunoscută din serialul “Gilmore Girls”), managerul mall-ului (John Ritter, Glob de Aur în 1984 pentru “Three’s Company”), coruptul şef a securităţii (Bernie Mac – franciza “Ocean’s Eleven”), puştiul rubicond şi confuz (Brett Kelly – “Trick ‘r Treat”), cinicul trio transmite în fiecare situaţie un umor adult total ieşit din normele corectitudinii politice (“Sweet Jews for Jesus!”, Leonardo da Vinci… “a fucking guinea homo from the 15th fucking century”, “Fuck me, Santa!”), susţinută inspirat de punerea în scenă a iconoclastului cineast Terry Zwigoff (“Crumb”-1994, “Ghost World”-2001), care a beneficiat de încrederea a două perechi de fraţi extrem de influenţi la Hollywood în vremea aceea, prezente pe generic în postura de producători: cineaştii Ethan şi Joel Coen şi, respectiv, fondatorii companiei Miramax, Bob şi Harvey Weinstein, (“Pulp Fiction”, “The English Patient”, “Good Will Hunting”).
La final, o menţiune cu totul specială trebuie dedicată coloanei sonore care mixează într-un mod neverosimil de reuşit hit-uri de sezon arhicunoscute, interpretate de Bing Crosby, Andy Williams, Dean Martin, Ricky Nelson ş.a.m.d. cu muzica de factură clasică: uvertura din “Bărbierul din Sevilla” a lui Rossini, valsul din “Frumoasa din pădurea adormită” a lui Ceaikovski, “Nocturna nr. 2” de Chopin, corul din “Trubadurul” lui Verdi, o “Jazz Suite” semnată Şostakovici etc.
După mai bine de un deceniu, s-a realizat şi un sequel, “Bad Santa 2”, în regia lui Mark Waters (“Mean Girls”), care a avut premiera în 2016, cu Billy Bob Thornton, Tony Cox şi Brett Kelly din vechea distribuţie, dar care s-a dovedit a fi, pe bună dreptate, un flop la box-office, datorita pierderii calităţii umorului, devenit clişeistic, inconsistent şi peste măsură de vulgar.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
