VIDEODOME | “HOT PURSUIT” (2015, r: Anne Fletcher)

În Hot Pursuit (2015), comedia de acțiune regizată de Anne Fletcher, Reese Witherspoon și Sofía Vergara formează un duo improbabil: o polițistă excesiv de disciplinată și soția unui infractor, prinse într-o aventură plină de pericole. În rubrica VIDEODOME, Ioan Big analizează de ce această asociere spectaculoasă nu a reușit să transforme filmul într-o comedie memorabilă.

O comedie de acţiune de tip fast-food pusă în scenă corect, şi atât, de către o regizoare obişnuită cu producţiile uşurele având ca protagoniste actriţe cu cotă la box-office (27 Dresses cu Katherine Heigl, The Proposal cu Sandra Bullock, The Guilt Trip cu Barbra Streisand). Este evident că Hot Pursuit a fost conceput ca un potenţial mare succes de public – ceea ce nu s-a întâmplat -, prin punerea speranţelor producătorilor în asocierea dintre două personalităţi feminine radical diferite între ele.

Reese Witherspoon și Sofía Vergara: un duo cu potențial comic

Blonduţa minionă Reese Whiterspoon, care, de la Legally Blonde, îşi pierduse cu trecerea timpului mult din sex-appeal, dar compensase ulterior prin plusul de seriozitate şi, evident, talent  – confirmat inclusiv de Oscarul primit pentru Walk the Line -, este un pur exponent al “rasei albe” americane, ea clamând că descinde genealogic din scoţianul John Knox Witherspoon, unul din Părinţii Fondatori a Statelor Unite.

De partea cealaltă se plasează flamboaianta şi expansiva Sofia Vergara, actriţă de televiziune de origine columbiană, devenit un sex simbol pentru publicul din State datorită rolului din serialul Modern Family (pentru care a adunat patru nominalizări la Globul de Aur şi la Primetime Emmy), intrată însă realtiv târziu în lumina reflectoarelor – în 2005, în Four Brothers, al lui John Singleton – după o viaţă personală agitată (a abandonat studiile la stomatologie şi s-a mutat la Miami pentru a deveni fotomodel, lăsând în ţara natală cinci fraţi şi surori din care unul a fost ucis în 1998 în timpul unei tentative de rapire).

Hot Pursuit: o comedie de acțiune cu un scenariu previzibil

Prin urmare, “exotismul” acestei asocieri avea potenţial real de a genera scântei, numai că, din păcate, scenariul le abandonează pe actriţe, întrucât acest Buddy-Movie construit ca un hibrid între The Heat (r: Paul Feig) şi Midnight Run (r: Martin Brest) se poziţionează, din punct de vedere al calităţii poveştii, la extrema opusă a ambelor, transformându-le simplist şi tembel pe cele două staruri într-o delicatesă de cofetărie… de cartier, în două “gogoşi” ordinare peste care se pune ceva smântană din cutie, o lingură de dulceaţă şi mult Finetti, oferite pe o farfurie de plastic de unică folosinţă).

De fapt, ce vedem în Hot Pursuit? Whiterspoon, o (relativ) tânără poliţistă pasionată – bună teoreticiană, ştie toate procedurile şi are dunga pantalonilor în conformitate cu regulamentul – îşi duce viaţa profesională cotidiană departe de practica de teren, ca… magazioner şi arhivar în subsolul unei secţii de poliţie, subiect de miştocăreală continuă din partea colegilor aparţinând sexului “puternic”. Cooper (Whiterspoon) crede că l-a prins pe Dumnezeu de un picior atunci când e activată şi trimisă să o protejeze pe Danielle (Vergara), soţia unui membru al Cartelului care a decis să depună mărturie împotriva liderului acestuia.

Din start, este prinsă pe nepregătite în mijlocul unui conflict armat violent, reuşeşte să o extragă din vila conjugală pe femeia a cărei look aminteşte prin vulgaritate, limbaj şi comportament de asistentele TV de la noi sau din New Orleans, cum vreţi… on the road spre judecătoria din Dallas. Poliţişti corupţi, kilograme de cocaină în portbagaj, delincvenţi hillbilly îndrăgostiţi, cafteli în cazinouri din Teritoriile Indiene, în fine, ingredientele uzuale. Nu acestea constituie însă problema, ci calitatea umorului.

De la subţirimea setului de glumiţe xenofobe/rasiste/sexiste, de tipul “You look like a sexy traffic cone”, până la patetismul celor care se referă la fizicul protagonistelor (vârsta lui Vergara şi înălţimea lui Whiterspoon), care se repetă cu regularitate, chiar enervant, pe întreg parcursul filmului, Hot Pursuit nu conţine practic decât o singură scenă cu adevărat amuzantă, cursa cu autocarul plin de bătrâni, pigmentată cu dialogurile mixte englezo-spaniole între cele două, ambele dând senzatia că se distrează mai mult pentru ele însele şi nu sunt preocupate să smulgă zâmbete de pe feţele spectatorilor.

De ce nu funcționează umorul din Hot Pursuit?

De asemenea, cred că mai există două insight-uri care nu pot fi trecute cu vederea apropo de insuccesul filmului, ambele legate de Reese Whiterspoon şi de personajul acesteia.

Unu, blonda nu are nici pe departe forţa comică explozivă a lui Melissa McCarthy (The Heat), care, tot în 2015, a livrat un rol asemănător în Spy (65 de milioane buget vs. 235 încasări), şi doi, publicul, indiferent de sex, nu îşi doreşte să vadă o femeie care îşi asumă constant comportamentul unui bărbat dur şi determinat, dar în situaţii-cheie se dovedeşte doar o femeiuşcă nevolnică şi isterică… iar Sandra Bullock a ridicat deja ştacheta atât de sus în privinţa acestui tip de rol şi al transformării verosimile, într-o cheie amuzantă, dintr-o postură în alta (Miss Congeniality, The Heat), încât Hot Pursuit devine o peliculă ce poate fi trecută cu vederea fără regrete.

De final, pentru că am tot amintit de The Heat: bugetul acestuia nu a fost mult mai mare decât al lui Hot Pursuit, adică 43 faţă de 35 de milioane de dolari, dar la box-office, rezultatul a fost aiuritor de dezechilibrat: 230 de milioane încasări faţă de… 50 pentru Hot Pursuit. Prin urmare, sfatul meu e simplu…  înapoi la Bullock şi McCarthy!

Text de IOAN BIG | VIDEODOME