Între bancul bijutierului și avangarda designului: Prof. Sławomir Fijałkowski, invitat special la Romanian Jewelry Week
Din Łódź până la Legnica, de la bancul de lucru al bijutierului până la biroul decanului, prof. Sławomir Fijałkowski a petrecut peste trei decenii navigând între artă, design și industrie.
Designer, curator, profesor academic și atent observator al tendințelor culturale, cariera sa îmbină măiestria tradițională cu tehnologiile de ultimă oră, expresia avangardistă cu realitățile pieței. În calitate de conducător al Studioului de Design Experimental din cadrul Academiei de Arte Frumoase din Gdańsk, abordează bijuteria atât ca formă intimă de exprimare personală, cât și ca declarație socială puternică.
Anul trecut, a adus în București perspectiva sa internațională și bogata experiență curatorială în cadrul unei conferințe la Romanian Jewelry Week, iar anul acesta este invitatul special al Romanian Jewelry Week, având o secțiune dedicată în expoziție, în calitate de designer. Romanian Jewelry Week este cel mai amplu eveniment internațional de bijuterie contemporană din România și se va desfășura între 1-5 octombrie 2025 la Biblioteca Națională a României.
Mai multe detali despre eveniment: romanianjewelryweek.com
De unde a venit pasiunea pentru bijuterii și cum a modelat experiența de până acum felul în care abordezi designul astăzi?
Așa cum se întâmplă adesea, totul a început din întâmplare. În timpul studiilor de design la Academia de Arte Frumoase din Łódź, am ales această specializare pentru că, spre deosebire de multe alte domenii ale modei sau designului industrial, oferea o autonomie creativă considerabilă și permitea o influență personală puternică asupra rezultatului final.
Cum am reușit să mă calific la câteva expoziții importante de bijuterii, să câștig câteva premii și să obțin recunoaștere pentru lucrările mele, drumul era trasat și de aproape 30 de ani merg mai departe, încercând în același timp să rămân conectat la marile curente ale culturii vizuale și materiale (de la arhitectură la design speculativ).
O componentă esențială a experienței mele profesionale este activitatea de designer de produs, unde sunt responsabil de rezultate economice și unde nu există loc pentru a trata arta ca pe o formă de „auto-terapie”. Cu siguranță nu este un parcurs tipic pentru un artist bijutier, dar găsesc această dualitate stimulatoare: pe de o parte, designul industrial, cu cerința de a răspunde unor așteptări precise ale utilizatorului, de a colabora în echipă, de a coordona procese, de a înțelege strategiile de marketing și constrângerile tehnologice, și de a împărți responsabilitatea pentru implementare (chiar dacă aceste sarcini pot fi extrem de provocatoare și epuizante); pe de altă parte, designul unic este o urmărire necompromisă a creării de obiecte în termenii proprii, indiferent dacă cineva le va cumpăra vreodată.
Continui să navighez între aceste două extreme, valorificând punctele forte ale ambelor strategii de design într-un mod sinergic.
Ce te atrage la bijuterie ca mediu de explorare artistică și conceptuală, dincolo de funcția sa purtabilă?
Bijuteria este, înainte de toate, o formă de comunicare. Purtată pe corp și expusă privirii publice, ea devine prima declarație a purtătorului permițându-i să transmită stilul de viață, convingerile, valorile sau atitudinea, fie acestea conforme sau nonconformiste. Poate că acesta este cel mai distinctiv aspect al bijuteriei: atunci când lipsește, nimeni nu observă, dar când este prezentă, atrage atenția și transmite un mesaj greu de ignorat.
Pentru mine, acesta rămâne un motiv convingător de a continua să creez bijuterii. Spre deosebire de alte ramuri ale designului (și cu siguranță mă identific mai mult ca designer decât ca artist), unde funcționalitatea, eficiența costurilor sau fezabilitatea producției domină, libertatea creativă de care beneficiază designerii de bijuterii este mult mai largă.
Ai fost prezent la Romanian Jewelry Week anul trecut. Ce te-a impresionat la scena românească și la poziția ei în context internațional?
Am fost cu adevărat impresionat de amploarea, calitatea și diversitatea evenimentului. Sincer să fiu, nu am separat lucrările artiștilor români ca pe un grup distinct (m-am concentrat mai mult pe obiecte decât pe autori), dar acestea s-au prezentat ca exemple solide de artă aplicată, perfect aliniate cu ADN-ul creativ european.
Cred că prestigiul în creștere al evenimentului va contribui tot mai mult la promovarea nu doar a artiștilor români, ci și a unui cerc mai larg. Anul trecut, în timpul vizitei mele la ROJW, am avut ocazia să văd și o expoziție de lucrări de absolvire ale academiilor și universităților de artă din România (Diploma Show) și am fost profund impresionat de nivelul și îndrăzneala cu care tinerii artiști interpretează realitatea contemporană în special în domeniul artelor plastice.
Ca și curator al International Jewellery Art Competition din Legnica și al târgului Amberif, cum reușești să echilibrezi experimentarea artistică cu realitățile industriei?
Între timp, mi-am încheiat colaborarea cu târgul Amberif, care s-a orientat decisiv spre comerț și, în opinia mea, a încetat irevocabil să joace un rol influent sau de lider de opinie. Cu atât mai important este să păstrăm caracterul avangardist al Legnica Jewellery Festival. Organizat anual din 1979, acesta a devenit — datorită programării consecvente și documentării meticuloase — un spațiu inspirațional și un important indicator al stării bijuteriei contemporane, nu doar în Polonia, ci și la nivel internațional. Echilibrarea „realităților industriei” — tot mai mult dictate de economia brută — cu un spațiu pentru experimentare a încetat de mult să mai fie posibilă. Acum sunt categorii complet separate, iar la Legnica nu încercăm să le combinăm.
Dimpotrivă, am ales o direcție radicală, oferind o platformă pentru debuturi spectaculoase și expresii necompromise, sperând ca aceasta să devină o marcă a Legnica (chiar dacă personal consider că edițiile succesive devin tot mai „cuminți”).
De asemenea, încercăm să provocăm un discurs mai larg care să depășească strict problemele artistice, lucru susținut de structura tematică a competiției. În 2026, tema principală va fi EVERY-BODY, abordând corporalitatea și tabu-urile sociale, identitare și culturale asociate cu aceasta.
Cum influențează sau redefinește Romanian Jewelry Week direcția bijuteriei contemporane în Europa Centrală și de Est?
La București se simte o energie și o motivație palpabile datorate în mare parte eforturilor personale ale lui David Sandu și Andreiei Gabriela Popescu, așa cum, bineînțeles, totul depinde în cele din urmă de oameni, iar rolul lor inspirațional merită recunoscut.
Este extrem de valoros că creatorii din această parte a Europei au acum o platformă pentru a-și prezenta lucrările dincolo de contextul local. Simt că în România există încă rezerve uriașe de optimism neexploatat și aștept cu interes să văd cum vor evolua viitoarele ediții ale evenimentului.
Din păcate, mă tem că în Polonia am pierdut acest avânt. Astăzi, incertitudinea este mai prezentă decât entuziasmul. Tocmai de aceea îmi doresc cu atât mai mult succesul ROJW!
Poate că, printr-o colaborare mai strânsă între instituțiile din Europa Centrală și de Est, poate apărea un ecosistem mai larg — unul în care bijuteria contemporană din regiunea noastră să fie percepută la nivel global ca fiind cu adevărat originală (ceea ce merită pe deplin, la fel ca recenta recunoaștere internațională a artiștilor coreeni — vizibilă și la ROJW).
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | DESIGN
