Vara asta în farfurii și restaurante| Scriu după o vară în care am mâncat pe rupte. În apărarea mea nu voi zice că mâncarea era bună, iar eu slabă, ci că era nouă, iar eu am doar un stomac. Am călătorit mult, deci am cunoscut intim multe mâncăruri (și băuturi) specifice locurilor respective.
Când călătoresc, mănânc aproape exclusiv mâncare locală; înainte de stele sau bonete caut mâncare tradițională. Gust locul, îl mestec și îi diger astfel istoria și geografia – invazii & alte contaminări culturale, politici economice și strategii agrare etc. Așa înțeleg eu care e treaba pe acolo. Prin urmare, e crunt când nu găsesc astfel de mâncare, când totul țipă a neon și pizza, când dai cu tunul și nu ai ce alege, căci totul e modern, global, aseptic, înțelegeți voi.
Ce altceva mai urăsc?
👎 Meniurile internaționale, aceleași oriunde te-ai duce.
👎 Caracatița servită cu mândrie în vârful muntelui.
👎 Cheesecake basque la fiecare pas – e noul tiramisu.
👎 Locurile unde se plătește doar cash sau prin Revolut; am renunțat la coaforul la care merg de 26 de ani din motive de evaziune, deci adio și n-am cuvinte.
👎 Bucătarii care reinterpretează ce nu au știut să facă niciodată.
👎 Longevitatea meniurilor cu țșpe pagini; nu se mai satură nimeni de atâtea congelate?
👎 Longevitatea meniurilor care au fost anunțate ca fiind de sezon și așa au încremenit. Până și-n Antarctica se schimbă anotimpul.
👎 Creativitatea celor care îți pun ceva ce era în pahar cu picior într-un shot și numesc asta surpriză.
👎 Că niciunui brand mare nu i se pare jenant să încalece trendul ciocolatei Dubai la spartul târgului.
👎 Peștele „proaspăt” decongelat, oferit cu nevinovăție de ospătar.
👎 Tortul Doboș făcut prost nu doar la Capșa, ci până și la Budapesta sau la Viena.
👎 Preparatele pretențioase și prețioase în care bucătarul a vrut să fie rafinat și a pus tot ce e mai scump sau mai antagonic. Think homar, foie gras & caviar sau porc & pește.
👎 Lipsa de proprietate a termenilor – pandișpanul cu fructe nu e tartă și nici piftia terrine.
👎 Ignoranța sau înșelăciunea – storceagul nu se face din somn, caviarul nu e de păstrăv, iar surimi nu e fruct de mare. Dacă tu nu știi, nu considera că nu știm nici noi.
👎 Influencerii care ridică în slăvi bucătari (sau pretend cooks) fără să fi mâncat de la ei sau fără să aibă instrumentele corecte de evaluare a acestora.
👎 Bucătarii sau pretend cooks care nu știu să se autoevalueze și cred tot ce scriu cei de mai sus despre ei.
👎 Consumatorii care pun botul la cele de mai sus și plătesc în bani și ode pe rețele pentru experiențe banale, ieftine și dezamăgitoare în sine, dar imposibil de relatat onest out loud, căci ar demonstra că nu au înțeles / nu au gust / nu se pricep. Says who?
Acestea fiind scrise, vă invit să nu mă credeți nici pe mine pe cuvânt și să cereți totdeauna explicații celui ce face o afirmație, asta în cazul în care nu aveți vreme și chef să vă completați lecturile cu cărți (Pântecele filosofilor de Michel Onfray, Gastronomicele lui Păstorel, Fiziologia gustului a lui Brillat-Savarin) sau postări (Oana Coantă, Cosmin Dragomir).
» Text de ADRIANA SOHODOLEANU | Biscuit.ro
