Cum locuim. Casa în Sfântu Gheorghe
Locuirea constituie un pilon esențial al existenței umane, având un impact profund asupra bunăstării, confortului și identității individului.
Aceasta transcende simpla funcție de adăpost, implicând crearea unui mediu care reflectă valorile, aspirațiile și stilul de viață al locatarilor, prin integrarea armonioasă a funcționalității, esteticii și sustenabilității.
Inserarea unei case în peisajul urban este esențială pentru a asigura o coerență estetică și funcțională. Aceasta implică analiza mediului înconjurător, cum ar fi clădirile adiacente, infrastructura și spațiile verzi.
Designul trebuie să respecte reglementările urbanistice și să considere impactul asupra comunității.
O abordare reușită poate include utilizarea unor texturi și materiale care să se alinieze cu cele existente, tradiționale în zonă, precum și crearea de spații de tranziție între interior și exterior.
Proiectul casei din Sfântu Gheorghe, proiectată de echipa biroului Larix Studio, a participat în toamna anului 2024 în cadrul concursului de arhitectură „Nature Paths”, din cadrul celei de-a 7 ediții a Bienalei de arhitectură Arhitectura.6 2024.
Autorii, arh. Köllő Miklós și arh. Györfy László-Miklós au reușit să contureze un proiect pe cât de simplu, pe atât de rafinat și bine integrat în contextul Municipiului, după cum descriu chiar aceștia:
Conceptul arhitectural a fost realizarea unei construcţii care se înscrie într-un context tradiţional și, în același timp, are un fel de dialog cu grădina înconjurătoare.
Pornind de la poarta de acces, trecând pe lângă o casă ţărănească păstrată, construcţia „se dizolvă” în grădină: de la o faţadă minerală (cea nordică) se ajunge la capătul celălalt al clădirii la un colţ total transparent şi se termină într-o terasă „punte” împinsă în grădină.
Suprafeţe vitrate, cu terasa deschisă orientată spre grădină, nu sunt vizibile dinspre accesul din stradă, astfel, ele reprezintă o surpriză atât în cazul traseului interior şi în cazul parcurgerii exterioare.
Amplasamentul se situează în municipiul Sfântu Gheorghe, în apropierea zonei centrale a localităţii, vizavi de Parcul Andrei Şaguna, într-o zonă rezidențial, care – paradoxal şi contrar poziţiei centrale- are un caracter suburban + rural, cu parcele tradiţionale în pieptene, cu loturi lungi şi înguste, dens construite, cu case tradiţionale, unifamiliale regim P, P+M şi P+1 şi cu şure şi construcţii anexe.
Lotul pe care s-a intervenit este un fel de „relicvă” care s-a păstrat cât de cât neatinsă, cu o casă tradiţională din lemn aflată la aliniamentul spre stradă.
Dimensiunile reduse ale acestei case tradiţionale nu permit dezvoltarea ei ca locuinţă după necesităţile beneficiarului fără modificarea caracterului construcției existente, însă – având în vedere că beneficiarul este un liber profesionist – el doreşte să reabiliteze/restaureze această casă din lemn de mici dimensiuni, cu valoare ambientală, cu scopul de a amenaja birourile lui în imediata vecinătate a accesului, păstrând astfel intimitatea locuinţei retrase în partea a doua a lotului, în zona în care era amplasată şura de odinioară.
Printr-o analiză de context, s-a încercat înscrierea propunerii în sit, astfel că ea este aproape inobservabilă din spaţiul public, totuşi, respectă morfologia tradiţională din zonă.
Ceea ce se vede din stradă, în fundalul casei existente, este un timpan finisat cu scânduri din lemn, asemănător practicii utilizate în cadrul şurelor.
Păstrarea construcţiei tradiţionale în zona de faţă menţine caracterul ambiental al zonei. În această idee de a se înscrie în aspectul tradiţional al zonei şi cu dorinţa de a-l întări, beneficiarul a înlocuit poarta de acces existentă din tablă metalică (realizată în perioada socialistă) cu o poartă contemporană din lemn, care este o reinterpretare a porţii originale (care era executată tot din lemn), păstrată doar în rămăşiţe.
Casa de locuit propusă, aflată la o distanţă semnificativă în spatele construcţiei existente, în zona fostei şure, are un gabarit asemănător şurelor din vecinătate şi o volumetrie tradiţională (comparabilă ca dimensiune cu cel al şurelor din zonă), şi astfel se înscrie în sit. În rest, este o intervenţie contemporană discretă.
Locuinţa unifamilială propusă are o organizare funcţională cât se poate de simplă şi logică: toate spaţiile importante sunt orientate spre curte şi sunt înşirate pe o circulaţie liniară alipită la limita vestică a lotului.
Singurul compromis al acestei organizări funcţionale (care pentru spaţiile importante oferă o relație cu curtea) este că intrarea principală are o poziţie atipică: se află într-un colţ relativ ascuns, accesibil printr-un traseu şicanat. Din acest motiv, intrarea principală are în faţă o copertină, care încearcă să acapareze vederea şi astfel accentuează accesul mutat într-o zonă mai neobişnuită.
Imediat după intrarea în casă, la capătul celălalt al coridorului se dezvăluie – ca o invitație – grădina din spatele clădirii.
Dând curs invitației oferite de prezenţa grădinii în casă şi parcurgând coridorul, la capătul celălalt al clădirii, în camera de zi, spaţiul interior se expandează atât ca volum (galerie), cât şi vizual (suprafeţele vitrate dau senzaţia că spaţiul interior se întinde spre curte).
Această zonă de zi este organizată în jurul „vetrei”, întruchipată de un termoşemineu (îmbrăcat cu piese ceramice artizanale din teracotă smălţuită, având din nou reper tradiţia locală), amplasată între bucătărie şi living.
La nivelul parterului găsim în completarea spaţiilor menţionate un dormitor, o baie, un duş şi spaţii anexe (cămară, debara, spaţiu tehnic etc.).
Mansarda adăposteşte spaţiile private ale copiilor. Holul mansardei este un fel de spaţiu de refugiu şi de lectură, cu contact audio şi vizual cu zona de zi a parterului.
La formarea faţadelor s-a căutat o relaţie vizuală între spaţiu interior-exterior şi „mişcarea”/fragmentarea faţadei lungi dinspre curte pentru a rupe monotonia acestuia prin alterarea finisajelor tencuite şi din lemn și, totodată, a zonelor umbrite cu cele mai expuse la soare.
În concluzie, este o locuinţă contemporană, care împreună cu casa veche păstrată oferă beneficiarului posibilitatea de a locui şi a lucra în cadrul unei gospodării aflate într-o zonă rurală/de suburbie a unei reşedinţe de judeţ, beneficiind de o grădină considerabilă.
Intervenţia este atentă la valoarea ambientală a zonei, se înscrie discret în sit, utilizează şi materialele tradiţionale din zonă.
Autori: arh. Köllő Miklós, arh. Györfy László-Miklós, firma: Larix Studio
Text de Arh. IOANA ALDEA | ARHITECTIURĂ
