Acum doi ani și ceva se lansa un program tematic de încurajare a mișcării și a ecoturismului în județul Sibiu, Anii Drumeției.
Acest program are un aport semnificativ la inițierea celor dornici să se miște în natură și a avut un succes deosebit la publicul sibian, fiind un program de referință deja în România.
Un mod ideal de a conecta drumeții cu comunitățile locale este consumul de produse locale, prin gust și poveștile celor care produc specialitățile noastre. În acest context mi-am luat timp să mă gândesc cum ne raportăm cu gastronomia la acest îndemn de mișcare în natură?
Caracteristicile teritoriului ne-au ajutat în trecut să fim în permanentă activitate afară, outdoor în termenii prezentului. Fie că ne gândim la păstoritul pendular sau la transhumanță, fie că ne referim la ciurda de bivoli sau vite, toate ocupațiile locale practicate au în comun dinamismul și elasticitatea. Această dinamică era însă una lentă, adaptată specificului local.
Astăzi modul de viață se schimbă în mod accelerat și suntem martorii unor noi tipuri de mișcare: facem drumeții pe foste poteci ale ciobanilor, ne cățărăm pe stânci până nu de mult inaccesibile, alergăm pe munți acolo unde peisajul și nu funcționalitatea lui ne atrage, pedalăm prin zone de pășune și fâneață colinară, facem iarna trasee de schi de tură prin păduri și zone alpine la lumina lunii, facem echitație în loc să urcăm cu caii la munte la pădure sau ne folosim de apă ca un loc de divertisment.
Conectarea cu teritoriul se realizează totodată și prin intrarea în contact direct cu membrii comunității locale, de exemplu prin mâncare. Experiența unei vizite la o gazdă locală, interacțiunea cu oamenii locului este cea care ne ajută să înțelegem multe aspecte: de ex. de ce peisajul arată într-un anumit fel? De ce gusturile au un anumit specific?
Consider că producătorii și operatorii locali s-au adaptat bine noilor cerințe culinare. Au apărut multe puncte gastronomice locale iar pachetele de picnic au apărut și ele în oferta operatorilor din turism. Mâncând afară pe păturică simțim gustul altfel, ne bucurăm de sezonalitatea mâncării și cunoaștem mai adânc ritmul naturii prin prezența noastră în mijlocul ei.
