“LOST IN APOCALYPSE” (2018, r: Sky Wang)
Inspirat de comics-ul cu acelaşi titlu creat pentru compania de producţie Tencent de către Ruibo Cao (artist chinez polivalent cunoscut în Europa ca autor al seriei “L’ombre et le feu. Récits érotiques du Yin et du Yang”, apărută doar în Franţa) şi recompensat în cu peste 150 de nominalizări şi premii la festivaluri, inclusiv cinci London Independent Film Awards, trofeul Actors Award la Los Angeles şi o nominalizare în Dracula Fim Festival de la Braşov, “Lost in Apocalypse” este un film cu zombies atipic… despre nepotism, aparţinând valului asiatic generat ca reacţie la fenomenul “The Walking Dead”, ce funcţionează ca o punte ridicată pe o simbolistică ultrapopulară între Vest şi Est.
Cineastul Sky Wang, umblat şi şcolit în UK, Canada şi SUA (în fapt, el este actualmente ‘navetist’ între Beijing şi Los Angeles), aplică o mască estetică occidentală – nuanţată în tuşe fine, lipsite de stridenţe – pe o structură narativă ce respectă reţetarul genului unei poveşti spuse… altfel, al cărei tonalitate dramatică omniprezentă (în defavoarea violenţei vizuale gratuite şi repetitive la care renunţă aproape complet) are în mod limpede rădăcinile detectabile în Asia.
“Sky Wang makes a film where atmospheres and dialogues and cinematography make it above average. The decision not to overdo it with too much blood makes it accessible to many.
You focus more on the psychological aspect than on pure action.
Action that is not lacking as well as the excellent sound of the film that recreates the feeling of being with the characters in the film.”
(Danny Caprio, theblogdc.com).
Pe Wang îl interesează mai puţin începutul şi sfârşitul întregii comunităţi, evitând comentariul socio-politic generic prin care să rişte o supradimensionare greu de gestionat artistic a reflectării crizei şi speculează exclusiv prin intermediul personajelor care ajung să interacţioneze conjunctural în camera de hotel – în sine, o locaţie cu valoare metaforică – asupra fricilor şi anxietăţilor individuale şi a consecinţelor lor comportamentale, între sacrificiu şi purul egoism, în lupta (a)morală pentru supravieţuire.
În “Lost in Apocalypse” nu ni se explică cum şi de ce a apărut virusul, nici nu ni se arată politicieni sau militari care conspiră, nerăbdători să obţină controlul şi puterea, şi nici corporaţii multinaţionale ale căror oameni de ştiinţă fac experimente ilegale pentru a-şi mări profitul… nimic din toate acestea, prezenţa agresivă a zombies fiind menţinută la strictul necesar (maximum 10-15% din întregul film), exclusiv pentru ca spectatorul să poată intui dimensiunea ameninţării la adresa (din ce în ce mai) puţinilor oameni rămaşi neinfectaţi şi, deci, netransformaţi.
“While Lost in Apocalypse struggles to find claims of narrative originality – branding it just another apocalypse movie does seem fair – that doesn’t take away from the fact that it achieves a rare feat in succinct and fast-moving storytelling. Wang’s tightly wrapped 85-minute tale of survival can be hailed for its well-choreographed action sequences, not to mention some of the most grotesque and violent zombies that have ever graced the screen.”
(Becky Roberts, horrortalk.com, 2018).
Am etichetat la început filmul drept atipic deoarece, cronologic, el debutează (ignorând în primele sale minute morţii-vii) undeva abia la… jumătatea poveştii, prin familiarizarea cu protagoniştii afectaţi deja de generalizarea crizei produse de pandemie (explicaţiile le primim ulterior prin intermediul flashback-urilor), coagulaţi în micul grup format din oameni reuniţi iniţial pentru a servi prânzul într-o cameră a unui hotel exclusivist din Beijing.
Reuniunea are scop profesional (producţia unui film), fiind prezenţi regizorul autoritar şi asistenta lui fidelă, producătorul narcisist şi şoferul îndatoritor, actriţa de televiziune care speră să prindă rolul principal şi un jurnalist invitat ca martor la şedinţa de lucru, oameni cu trasee diferite în viaţă ale căror destine se întretaie acum din nou pentru că ies la iveală prin intermediul amintirilor personale întâmplări ce ajung să definească natura specială a relaţiilor prestabilite între unii dintre ei (au fost sau sunt colegi de serviciu, prieteni din adolescenţă sau amanţi, şefi şi subalterni).
Surprinşi de numărul crescând de zombie, se baricadează la început în cameră însă devin repede conştienţi că nu vor rezista la nesfârşit fără resursele necesare şi lipsiţi de protecţie, şi pentru a supravieţui trebuie să îşi croiască drum spre o destinaţie mai sigură.
“Lost in Apocalypse deals with a propitious message of sacrifice and survival which through most of the plot plays the titular role through its characters. It reflects a clear image of everything that is and everything that is yet to be seen and yet it is all revolving around the same circle of life. With fleeting memories of films with strong messages, Sky gives us this light-hearted drama staying strong on the paths he wants to convey. He controls the pivotal leverage of the story binding it emotionally as it progresses which makes it even more interesting.”
(Nabadipa Talukder, hlc-cultcritic.com).
Structura narativă aleasă (care nu este nouă dar e suficient de cool pentru a capta interesul cinefilului) prezintă însă dezavantajul că, prin reîntoarcerea în timp pentru justificarea comportamentului personajelor, începe să ofere indicii clare apropo de cine va supravieţui şi care sunt antieroii, dar Wang îşi susţine opţiunea lipsit de ezitări pentru că ţelul său artistic este crearea galeriei de portrete în sine şi nu a finisajelor peretelui pe care acestea sunt expuse.
Pe de altă parte,
“the cinematography is very well done and the 35mm grain applied to the digital image gives it a lot of filmic depth and an overall very pleasing look that makes the movie stand out. Lens work and shots are always choices of good taste and the director has made some interesting experiments with canted shots, especially in narrow corridors and room where the pace of the film is particularly critical.”
(sursa: romeprismaawards.com).
Intenţiile şi ambiţia lui Sky Wang trebuie admirate pentru că a înlocui velocitatea acţiunii unui film cu zombies – cum este cazul, de exemplu, al dinamicului film sud-coreean “Train to Busan” – cu dramele personale reprezintă un risc major asumat de realizator, dar care se dovedeşte un pariu câştigat… nu în totalitate în ultima treime întrucât transferul acţiunii în baza-închisoare reapropie filmul de făgaşul bătătorit de “The Walking Dead” şi de conceptul “oamenii sunt adevăraţii monştri”, cel puţin din perspectiva publicului occidental, iar empatia solicitată (obiectiv vital al lui “Lost in Apocalypse”) nu atinge cotele aşteptate, indiferent de personajul de care am fost tentaţi să ne ataşăm mai mult.
În concluzie…
“Almost all the movies dealing with zombie apocalypses that we’ve watched had heroes/zombie fighters with some kind of superpowers, guns, or some vehicles with flamethrowers and grenade launchers. Here, on the other hand, the focus is on the story. Fortunately, the screenplay is rock solid, with intense dialogue, some small back-stories, an adequate level of ‘bad-ass’, and altogether a perfectly wrapped story with an open ending…
The two girls are seen driving away in the car when the unexpected happens, but right at that moment the movie ends, leaving the viewers crave for part two and with the emotions turned up to the maximum level. Sky Wang’s project is a great feature film to watch, combining all the edgy situations, violence, drama, love… and of course zombies.
Lost In Apocalypse is a movie that could easily fit in the top shelf of the ‘zombie apocalypse movies’ of this year.”
(sursa: tmff.net).
Avem deci de-a face, ‘la pachet’, cu un zombie movie excelent, un actioner bunicel, o melodramă mediocră, toate mixate într-o producţie remarcabil de bine realizată, deopotrivă ca estetică şi ca tehnică cinematografică.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
