Throwback Coffee & Stories – O cafenea cu poveste și iubire
Pe străduța Doctor Petre Herescu 26, în cartierul Cotroceni, vei găsi una dintre cele mai primitoare cafenele din oraș. Throwback Coffee & Stories este deschisă de 2 ani de zile într-o casă veche, cu o atmosferă caldă, oameni zâmbitori și un decor familiar. În puținul timp de când funcționează, a reușit să adune în jurul său o comunitate frumoasă de oameni și să fie unul dintre locurile de suflet ale multora care iubesc Cotroceniul. Am stat de vorbă cu Raluca Taifas, unul dintre oamenii care au pus pe picioare această cafenea, pentru a afla întrega poveste a acestui local născut din multă iubire.
Cum a apărut Throwback Coffee & Stories?
În urmă cu doi ani (februarie 2021, mai exact) eu mă pregăteam pentru un examen la ANP (Administrația Națională a Penitenciarelor), iar Raul (Costin) profesa în lumea fotbalului la echipa FC Rapid.
Presiunea din partea familiei era destul de mare cu privire la ce alesesem să fac și cu cine alesesem să-mi împart viața, așa că la un moment dat „m-am rătăcit” și, fiind vulnerabilă în fața lui Răul, i-am spus că nu știu dacă o să fac față acestei lumi (a penitenciarelor). El m-a întrebat dacă totuși am un vis pe care aș vrea să mi-l îndeplinesc în timp ce profesez sau după. I-am spus că am un singur vis, dar că e destul de greu și de diferit față de pregătirea pe care o am. Îmi doream tare o cafenea, dar nu una care „să producă bani” ci una care să aducă oamenii împreună, să fac vocile auzite, vocile alea mici pe care nu le aude nimeni, să pun oamenii la aceeași masă indiferent cine sunt și indiferent ce profesii au, să facem lucruri mărețe împreună și să dăm mai departe povești frumoase și bune. Și ghici ce? Ne iese de aproape doi ani. Și avem o sete mai mare de a face lucruri mărețe. El, fotbalist fiind, avea două cărți în bibliotecă. Cartea lui Zlatan Ibrahimovici și încă una – CUM SĂ-ȚI DESCHIZI O CAFENEA.
A fost boom! Ne-am blocat amândoi și la propriu și la figurat. El avea să-și încheie cariera în fotbal, iar eu am renunțat la planuri. Am început să căutăm locația (timp de 5-6 luni), la pas, cu zeci de telefoane. Nu simțeam nici o locație, niciun loc că fiind al nostru. La un moment dat am luat-o la pas prin cartierul meu preferat: COTROCENI. Ușor dezamăgită după vreo 2 ore de plimbare și cu lacrimi în ochi, mă îndrept spre mașină și, bammm, apare pe ușa unei case “de închiriat – nr de telefon…” Sun și o doamna îmi dă încredere și îmi spune că se pretează la orice, inclusiv cafenea, că ne sprijină cu tot ce ne dorim. Am plâns de bucurie și l-am sunat pe Raul să îi spun. A doua zi deja am semnat contractul și ne-am apucat de treaba. Nu prea știam în ce ne băgăm, dar știam că suntem împreună în toate și… două săptămâni mai târziu am aflat că sunt însărcinată.
Adrenalina, bucuria, frica, entuziasmul, neîncrederea tuturor în ceea ce voiam să facem, șicanele familiei (oameni simpli care au trăit și rămas în perioada ceaușistă – cu frici, fără curaj și fără viziune) ne-au întărit și am reușit să realizăm cel mai frumos loc, cel la care visam.
Design (găsit de mine pe fel și fel de aplicații și pus în aplicare de Raul), actele necesare deschiderii unui punct de lucru, munca în sine, nopți nedormite, idei puse pe hârtie, podcast-uri despre antreprenoriat și despre cum să fim părinți buni, dar și un ghidaj dat de mental coach-ul nostru Bogdan Gribincea – absolut toate astea sunt făcute de noi, de mine și de Răul, pas cu pas. Aproape singuri.
Lui Raul nu cred că i-a fost ușor deloc, deoarece avea zeci de ani în spate de FOTBAL, doar asta știa să facă. Asta îi era lumea, familia și tot. A încheiat cea mai importantă etapă din viață lui, iar cafeneaua a venit mănușă pe toată povestea, pentru că nu ar fi reușit altfel să depășească o ușoară stare de anxietate pe care i-a dat-o finalul de carieră.
Mai are 3 copii dintr-o altă căsnicie, iar apariția lui Amos, împreună cu un nou business, i-au dat din nou adrenalină, nu cea de pe teren, cu zeci de mii de suporteri, dar pe aproape. A fost greul ăla frumos. Cred că pentru amândoi.
Care a fost investiția inițială?
Investiția a fost de 60.000 de euro băgați într-o casă care nu este a noastră, o casă în care nu puteai stă nici în interior și nici în exterior. Proprietarii nu au investit nimic, noi neștiind că ei aveau în plan să o cumpere integral și să se mute aici. Însă am decis să mergem mai departe cu proiectul și să simțim atât noi, cât și comunitatea, că venim într-un loc frumos, curat, în care s-a lucrat.
Ne-am împrumutat de bani pentru că nu ne permiteam nici 50% din ceea ce aveam să investim, iar „mâna de lucru” au fost tatăl meu și Raul. Ei au muncit, datorită lor am reușit să mai ținem de bani și chiar să facem o lucrare frumoasă.
Spuneți-ne un lucru mai puțin știut despre cafeneaua voastră.
În prima faza, cel mai greu mi s-a părut să găsesc numele… Știam ce vreau să fac, știam cine sunt, cine suntem, știam și ce vrem să obținem cu această cafenea, dar pur și simplu nu reușeam să găsesc numele. Vorbeam cu cel mai bun prieten (terapeut la bază) și mi-a venit, mi-a picat fisa dintr-o dată. Am zis: vreau să întorc oamenii la ceva, la un ceva, la un sentiment, la o stare… Așa că am zis THROWBACK. Iar acum vine partea frumoasă. Pe pahare/tăvi avem inscripționate mesaje …to your first kiss, …to my first night of clubbing, …to when I knocked on doors and ran, …to Sundays spent with my family, …to playing Solitaire when the internet wasn’t working, …to the smell of oranges received de Sfântul Nicolae, ….to when I would eat gum from the floor and not care, și așa mai departe. Sunt peste 60 de mesaje. Mesaje scrise în mare parte de către clienți.
Clienți care ne-au devenit prieteni și cu care ne punem la masă de câte ori avem ocazia, pentru că despre asta este vorba. Mai departe de o cafea de specialitate bună sau produsul x. E despre legături frumoase create în acest loc.
Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă localul vostru asupra orașului sau asupra zonei în care l-ați deschis?
Cartierul Cotroceni în sine este aparte, iar noi am simțit să fim deodată cu locul. Oamenii sunt diferiți, sunt cu un stil aparte, sunt respectuoși și buni, au poate și funcții importante și demne de respectat, însă nu simți asta, îi simți ca parte din loc, din familie.
Ce vă place vs. ce nu vă place la București?
Ne plac multe locații din București și ne este drag de owneri, pentru că își pun pasiunea, ca și noi, în tot ceea ce fac. Frecventăm destul de des alte cafenele, pentru că ne place să împărtășim idei, iar în lumea asta încă nu este „bătălie”, încă dai de oameni care vor să te sprijine și cu care poți să te pui la masă pentru lucruri frumoase pe care poți să le împărtășești fără să te simți diferit.
Apropo de locațiile din București, observ că s-au deschis destul de multe și văd că fiind o chestie foarte bună, însă dacă ar fi să dau vreun sfat celor care și-au deschis de curând sau care vor să o facă – să încerce să dea povești mai departe, să încerce să se diferențieze și să vină cu nume proprii și nu cu nume deja mari. Cu numele mari de business-uri deja este încărcat Bucureștiul, însă povești frumoase de prăjitorii de cafea sau de bakery de exemplu găsești și în Cluj, Sibiu, Arad…
Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?
Mărturisesc că am avut și piedici, unele mai mari altele mai mici. Unii vecini, unii angajați, unii clienți, ba chiar și unii „prieteni” ne-au cam tăiat din elan uneori. Însă am realizat că astea ne sunt lecțiile, aveam nevoie să întâlnim oamenii ăștia, aveam nevoie de experiențe de genul. Doar așa ne facem mari, nu? Când cazi.
Fiind o zona protejată și destul de sensibilă (cu oameni din domenii destul de importante), unii dintre vecini au ales să ne facă plângeri peste plângeri nefondate, au ales să ne jignească și să ne spună că „ar trebui să ne retragem pentru că o cafenea nu-și are locul într-un cartier cu nume mare, precum Cotroceni”.
Ce urmează pentru voi?
Acum avem pe rol un alt proiect – o rulotă pentru cai – proiectul lui Raul la care muncește de câteva săptămâni bune și sperăm să o termine până la final de luna. Ne propunem să mergem cu ea (cu cafea) la evenimente frumoase și de bun simț (deci, nu festivaluri cu nume mari). Am început fiind mici, am început cu cafea, quiche-uri și câteva prăjituri, apoi oamenii au venit către noi, au crezut în noi și ne-au sfătuit (cerându-le asta tuturor celor care ne calcă pragul) cu ce am putea să îmbunătățim și ce crezi? Ne-am conformat și am avut un succes foarte mare.
Nu știam nimic de lumea prăjitoriilor cu cafea fair trade, lumea vegană, raw-vegană, chestii sustenabile, târguri de haine vintage, pahare/farfurii și alte cele biodegradabile și din lumea asta de care mulți râd „save the planet”. Da, suntem acolo. Vrem să facem și noi parte din ea și uneori ne iese. Încercăm să folosim produse de calitate și care au un impact scăzut asupra poluării sau degradării naturii sau chiar a omului.
Credem în ideea că zahărul nu ajută și nici alcoolul. Avem produse care conțin zahăr, alcool, însă oferim alternativă întotdeauna și ne face plăcere, pentru că și noi suntem consumatori de „sănătos”.
Urmează să facem evenimente dedicate iubitorilor de animale, de cărți, copii defavorizați, degustări de vin din agriculturi ecologice și nu numai, tinerilor la început de drum cu visuri mărețe și multe altele. Am făcut-o și până acum, practic așa ne-am făcut cunoscuți, însă sperăm la mai mult, să ajutăm și să facem auzite mai multe voci și de ce nu și pe ale noastre căci încă mai avem multe de spus și de arătat.
