“THE HOLLOW POINT” (2016, r: Gonzalo López-Gallego)
Videodome | 99+ cronici de filme realizate de Ioan Big!
Apărut în trena şi în trendul poveştilor cinematografice despre cartelurile de droguri mexicane (“Sicario”, “Narcos”), Thriller-ul Neo-Western Indie “The Hollow Point” pleacă de la o premisă realmente inedită şi foarte interesantă, care, în condiţiile alocării unor resurse mai substanţiale şi al unui plus de experienţă a scenaristului debutant şi a regizorului madrilen Gonzalo López-Gallego, autor a straniilor fantezii adulte cu accente Horror “Nómadas” şi “Open Grave”, l-ar fi transformat într-un competitor redutabil al excelentului “Hell or High Water” al lui David Mackenzie, care a avut premiera în acelaşi an.
La începutul anilor 2000, traficanţii de arme au câştigat averi din contrabanda cu armament adus din Statele Unite în Mexic pentru dotarea cartelurilor.
Dar, după câtva timp, penuria de muniţie a devenit o problemă serioasă astfel încât milioane de gloanţe au început să fie cumpărate din magazine pentru a fi livrate ilegal peste graniţa de sud-vest a SUA.
“A neo-noir infused with western DNA, The Hollow Point is trying hard for a Cormac McCarthy feel, and while this isn’t No Country for Old Men, you’ve got to appreciate director Gonzalo López-Gallego and writer Nils Lyew for giving it a real go. With this cast and the smart use of a modest budget, they’re able to get closer to that vibe than you’d have any reason to expect.”
(Chris Bumbray, joblo.com).
“The Hollow Point” îşi propune să spună povestea unui mic orăşel de frontieră – un ‘town’ şi nu un ‘city’ – din Los Reyes County, Arizona, izolat în pustietate, ideal ca placă turnantă pentru contrabanda cu muniţie, în care “social struggles tie weapons smuggling to impoverished Southern entrepreneurs, inviting boogeymen of Mexican descent to punish those who choose greed over safety. It’s a western standoff brought upon by evil, wicked men, all in the name of brutal consequence. Thugs living by a corrupt code, who we join just as bullet-slinging chickens come home to roost.”
(Matt Donato, wegotthiscovered.com).
Vârstnicul şi experimentatul Şerif local căzut în patima alcoolului, Leland (veteranul actor Ian McShane, lansat în anii ’60, dar devenit cunoscut datorită popularei comedii “Pussycat, Pussycat, I Love You” din 1970, interesant pentru cinefilii secolului XXI datorită rolului proprietarului de saloon din serialul Western “Deadwood” şi a managerului de hotel din franciza John Wick), se vede înlocuit de către fostul său subaltern, mai tânărul, naivul şi rigidul Wallace (Patrick Wilson – “Insidious”, “Watchmen”), retrimis de superiori în cătunul natal după o detaşare de cinci luni pentru studiul rutelor contrabandiştilor în Indian Ridge, deoarece Leland a ajuns suspendat şi investigat pentru împuşcarea şoferului unei camionete despre care doar el avea cunoştinţă că transporta cu regularitate gloanţe perforante (‘cop-killers’) până la graniţa cu Mexicul pentru a le preda oamenilor de legătură desemnaţi de carteluri.
“A lot of neo-western crime thrillers feature law officers who don’t follow the rules, but McShane’s Leland is another beast entirely. He takes the usual loose cannon trope and imbues it with an earthy pathos that transcends the otherwise DTV nature of the film. The dialogue is universally try hard and awful, but McShane makes his lines seem like improvised poetry. He comes off like Charles Bronson doing Shakespeare in the park and while that may sound like a backhanded compliment it is meant as the highest of praise.”
(Dominic Griffin, spectrumculture.com).
Wallace (Wilson, şi el foarte bun în rol, cu toate că în unele scene pare util doar ca decor vivant, un soi de… Marlboro Man), ajuns fără voie singurul poliţist din oraş, om al cărui judecată şi inteligenţă altfel de necontestat sunt limitate de setul său de principii foarte simple şi clare atât în ceea ce priveşte etica sau morala, cât şi legea, rămâne contrariat că Leland nu pare să aibă regrete pentru crima comisă (“It takes a willing hand to punish horrible men.”), dar îşi continuă ancheta cu obstinaţie (în ciuda faptului că toţi localnicii îl tratează ca pe un… “asshole”), mai ales că, în afara răposatului, este dat dispărut şi vărul acestuia, Ken Mercy, un reparator de maşini care a devenit prietenul fostei sale iubite, chelneriţa Marla (Lynn Collins – “X-Men: Wolverine”).
Wallace îşi dă seama rapid că Leland nu bate câmpii când susţine că oraşul lor este damnat şi litera legii nu are valoare împotriva celor care “brought Hell into this town” întrucât filmul, odată cu interogarea lui Shep (Jim Belushi – “Saturday Night Live”, “Twin Peaks”), proprietarul magazinului şi service-ului auto Diaz Classics unde lucra victima şi era înregistrată camioneta care transporta gloanţele şi, la retur, câteva sute de mii de dolari acum dispăruţi, devine extraordinar de violent, până la nivel… Gore!
Gândiţi-vă ca posibil termen (parţial) de comparaţie la un “High Noon” (1952) modern, realizat însă de echipa care a făcut “Cold in July” (2014).
Responsabilul de volatilizarea banilor cartelului şi de întreruperea aprovizionării cu muniţie, Ken, sfârşeşte cu beregata tăiată în cada din rezidenţa în construcţie după ce a ars de viu pe jumătate, Wallace este îngropat în saci de ciment după care necunoscutul asasin în uniformă îi taie cu maceta mâna dreaptă (cea în care ţinea inutil arma), iar Shep plasează un glonte în vintrele lui Leland din pistolul ascuns în birou însă îşi vede apoi piciorul făcut zob de o lovitură a barosului mânuit de Marla…
Au fost doar câteva exemple.
Oamenii legii supravieţuiesc, însă oroarea provine din realitatea că oricine îşi are numele scris pe lista fantomaticului cleaner Atticus (John Leguizamo, ce mai jucase împreună cu Ian McShane în primele două “John Wick”-uri), care trimite inevitabil la Anton Chigurh/Javier Bardem din “No Country for Old Men” al fraţilor Coen, ajunge în pământ cu o cruce deasupra capului.
De aici încolo, conceptul ‘contrabandei cu gloanţe’ alunecă în fundal până la dispariţia sa completă iar în primplan ajunge cel al ‘listei’.
În urbea asediată (în primul rând de teamă), pe modelul ‘Bătrânului’ Vest, bărbaţii sunt deputised de către Leland şi transformaţi astfel în apărători a legii, în timp ce diverşii bad guys, pe cont propriu, bântuie în căutarea comorii (banii găsiţi sunt ori parte a misiunii ordonate de mexicanii invizibili, deci a fişei postului redactată de cartel, ori “some of the money” pot reprezenta un iluzoriu preţ a părăsirii oraşului… încă în viaţă, asta în cazul complicilor recrutaţi dintre localnici).
Ciungului Wallace nu îi rămâne decât răzbunarea şi tentativa zadarnică de a fugi de propii săi demoni interiori.
Excepţional de inspirată se dovedeşte a fi alegerea piesei lui Johnny Cash, care închide acest film surprinzător de brutal şi de întunecat,
“God’s Gonna Cut You Down”:
“Well, you may throw your rock and hide your hand / Workin’ in the dark against your fellow man / But as sure as God made black and white / What’s down in the dark will be brought to the light / You can run on for a long time / Run on for a long time / Sooner or later God’ll cut you down…”.
Să trecem la minusuri.
Problema majoră al lui “The Hollow Point” stă, paradoxal, în alegerea muniţiei adecvate pentru ţinta vizată deoarece… trage în iepuri cu gloanţe dum-dum şi în elefanţi cu alice, sau cel puţin asta a rezultat în urma procesului de editare a filmului pe care nu-l pot califica decât ca dezastruos.
Un subiect extrem de grav şi de serios se vede dus aproape în derizoriu prin exacerbarea nihilismului şi a violenţei grafice ca simbol, simbol… a ce?
Obiectivul lui “The Hollow Point” rămâne nedetectabil, atâta vreme cât personajele, mult prea numeroase pentru a nu crea confuzii în mintea spectatorului, nu au la dispoziţie replicile potrivite sau timpul minim necesar pe ecran astfel încât să se contureze în mod relevant ca părticele al unui presupus întreg, şocantele puseuri de manifestare a brutalităţii dau impresia mult prea frecvent de caricatural, grotesc şi… gratuit, precum scena de comics în care Atticus este tamponat simultan de două maşini, asfixiat cu o grenadă cu gaze, ciuruit cu gloanţele unui pistol şi a unei arme automate şi totuşi apare din vehicul ca o narcisă proaspătă, iar valorile umane care să inducă senzaţia de dramă (de tragedie nici nu se pune problema) sunt aneantizate de exagerările al cărui număr este siderant de mare (vezi. de exemplu, reacţia ‘sensibilă’ a Marlei, iubita lui Wallace, la faptul că acesta a fost mutilat, “You can’t even write a ticket).
“Director Gonzalo López-Gallego assumes that an audience presented with enough gruff actors pontificating about morality and death and enough mournful shots of wide desert vistas will accept that a film is profound when, in fact, it’s just vague and hackneyed. Not helping matters is the specific plot machinations regarding gun smuggling on the border – complete with helpful statistics in the opening crawl – which feels like a stab at social awareness that is never explored in any meaningful fashion.”,
observa corect Stephen Danay pe undertheradarmag.com în anul premierei filmului.
“The Hollow Point” rămâne un film de serie B consumabil, dar care nu îşi poate depăşi condiţia datorită scenariului neşlefuit, în ciuda eforturilor actorilor şi al unui mix interesant de filmări care face ca momentele aproape Horror/Slasher să fie rezonabil de bine asimilate de către ambientul static şi meditativ sau, după cum rezuma Jonathan Holland în The Hollywood Reporter,
“An over-the-top, heavily stylized B-movie-ish mash-up of modern Western and bloody thriller… As homage, the film is visually striking, littered with moments of real cinematographic intelligence, and always watchable, in a nasty sort of way, but as a thriller, its ambitions of intensity are thwarted by a plot which becomes increasingly out-there as the twists and turns pile up.”.
Text de IOAN BIG | VIDEODOME
