Ramona Laczko David este manager de proiecte culturale, cu o vastă experiență de lucru în organizații culturale internaționale din Europa și Asia.
După câțiva ani petrecuți la Sibiu, s-a mutat la Timișoara după ce a devenit coordonatoarea programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Despre ce înseamnă pentru un oraș toată această desfășurare de forțe am stat de vorbă cu Ramona.
”Cultura începe să fie una dintre rotițele de mișcare ale Timișoarei”
Cum ai ajuns să fii coordonatoarea programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii?
A fost o întâmplare, Compendium of Cultural Policies, care e un observator cultural european, ținea o conferință la București și acolo m-am întâlnit cu membrii din echipa Timișoara 2023 și am discutat despre necesitatea de a avea un coordonator de proiect care să aibă experiență în zona aceasta.
Cum eu în cadrul studiilor de master mi-am făcut teza de diplomă chiar pe tema capitalelor europene ale culturii, iar în 2007 am fost activă ca operator cultural care a primit finanțare în cadrul programului Sibiu – Capitală Europeană a Culturii, după o discuție cu echipa de la Timișoara am fost cooptată în proiect pe baza cunoștințelor și experienței pe care le aveam deja în domeniu.
Care sunt principalele similitudini și diferențe între ce a însemnat această titulatură pentru Sibiu și ce înseamnă pentru Timișoara?
De multe ori se face această paralelă între Sibiu și Timișoara. Cred că, într-un fel, cele două programe se completează. Sibiul a fost într-un context diferit, România tocmai aderase la UE și era acel entuziasm incredibil de a descoperi, de a vedea ce înseamnă să fii parte dintr-o familie mai mare europeană.
La Timișoara cred s-a continuat acest lucru, dar la un nivel un pic mai adânc, în sensul în care orașul Timișoara din punct de vedere cultural e mult mai complex pentru că aici sunt români, maghiari, germani, sârbi, italieni, romi. Având o arhitectură socială mult mai complexă era necesar ca programul să ajungă mai ales în zonele în care publicul nu e consumator de cultură. În schimb, Sibiul avea în acel moment mai multă curiozitate, deschidere, interes. Conjunctura era diferită. Programul cultural al Timișoarei trebuia să se lupte să-și aducă publicul la evenimente.
În plus, aici există o tensiune între evenimentele culturale de nișă care au un public foarte bine definit și festivalurile sau evenimentele organizate de insitituțiile publice de cultură care au deja un public al lor. Cred că încă se lucrează la reconcilierea acestor două dimensiuni ale orașului, astfel încât fiecare să-și găsească locul și să-și înțeleagă rolul în arhitectura orașului pentru ce înseamnă dezvoltare urbană, socială.
De ce crezi că era important ca acest program să ajungă în Timișoara?
Ca să-și găsească o identitate culturală, o voce între orașele mari din România și din punct de vedere cultural, să nu mai fie perceput doar ca un oraș care se află la granițe. Timișoarei îi lipsea un discurs foarte clar: care e unicitatea orașului, ce îi aduce pe timișoreni împreună, dincolo de acel discurs al Timișoarei, oraș martir, oraș al revoluției. Cred că programul din acest an contribuie la consolidarea acestui narativ: ce înseamnă și ce propune Timișoara din punct de vedere cultural. Există și niște zone foarte clare, ca de exemplu arta contemporană.
Toți sunt surprinși de numărul mare de expoziții la care pot participa. Și zona de film a cunoscut o dezvoltare incredibilă. Anul trecut s-a inaugurat Cinema Victoria, acum se deschide un al doilea cinematograf cu o capacitate dublă, care va găzdui nu doar proiecții de film, ci și evenimente culturale. S-a lucrat creativ și în zona de activare de spații noi, neconvenționale. Cultura nu se face doar în clădirea teatrului, a filarmonicii sau a operei. Așa că s-a ieșit mult și în spațiul public.
Cred că asta arată că există cerere, a crescut numărul consumatorilor culturali în oraș în mod cert, iar cultura începe să fie una dintre rotițele de mișcare ale orașului. Dintr-o dată Timișoara nu mai e perceput ca un oraș industrial sau ca un centru financiar.
Pentru că ai amintit de infrastructura culturală a orașului aflată în plină schimbare, ce trebuie făcut pentru ca ea să continue să se dezvolte și după terminarea programului Timișoara 2023?
E nevoie de un model de management al spațiilor care au fost redate către comunitate. Prin Centrul de Proiecte acum se gestionează mai multe spații, cum ar fi Bastionul Maria Theresia, Muzeul de Transport Public Corneliu Mikloși sau Palatul Ștefania. Toate au fost puse la dispoziția operatorilor culturali gratis în acest an.
Dacă în 2023 a fost ușor să atragem conținut cultural în aceste spații, din 2024 va fi nevoie de un plan de management legat de ceea ce înseamnă sustenabilitatea acestor spații pe timp îndelungat. Ne putem întreba dacă să fie unul sau mai mulți operatori culturali care iau spațiile în custodie și aduc conținut cultural și se asigură că există o continuitate a activității culturale. Dar acest fapt se poate întâmpla numai prin politici publice pe care orașul le adoptă ca și parte a unei strategii culturale.
Ce avantaje le-a adus programul Timișoara 2023 organizațiilor culturale locale?
Organizații culturale mici care nu erau atât de vizibile pe scena culturală timișoreană au răsărit, au avut șansa să intre în parteneriate cu alte organizații culturale din Timișoara, dar și din țară și din străinătate. Aș spune că într-un fel au fost nevoiți să-și deschidă ușile unul altuia pentru că altfel fiecare ar fi rămas în cochilia lui și nu ar fi avut șansa de a face ceva diferit de ceea ce făceau în anii anteriori.
Câteva exemple: o colaborare între Teatrul Basca / Solidart și TESZT – Festivalul Euroregional de Teatru din Timişoara, organizația Identity Education care reprezintă scena locală LGBTQ+ a avut foarte multe colaborări cu operatori culturali din oraș, artiștii vizuali locali au fost implicați în expozițiile derulate de Centrul de Proiecte, precum ”Chronic desire – Sete cronică”, unde au expus alături de artiști de renume internațional.
Aceste colaborări au creat dinamism și efervescență la nivelul orașului, au adus ceva diferit față de alți ani. Exact aceste legături care se creează sunt rezultatul scontat de programul Timișoara 2023. Iar ele vor continua și pe viitor. Revin la ceea ce spuneam la început, cum că Sibiul a avut o conjunctură favorabilă. Acum și Timișoara are o conjunctură favorabilă prin faptul că într-adevăr există o administrație locală care susține financiar toată această efervescență.
INTERVIU DE RĂZVAN SĂDEAN
