DRINK | Vremea compotului
Deși omenirea a ajuns pe culmile progresului, e greu de conceput ceva mai bun și mai natural de băut, nealcoolic zic, decât banalul compot.
Francezii au inventat compotul, dar evreii așkenazi l-au transformat într-un desert pentru generații întregi, observă Limor Laniado Tiroche, în publicația „Haaretz”, și zău dacă pot obiecta!
Da, globalizarea ne-a adus în pahare fresh-uri și smothie-uri cu ingrediente din cele mai îndepărtate locuri de pe pământ, dar am dubii că aceste licori exotice pot rivaliza cu compoturile noastre cele de toate zilele.
Când a apărut compotul sau măcar când a fost consemnată existența sa pentru prima dată, pe teritoriul actualei Franțe, oamenii credeau că această fiertură de fructe transformată în sirop bine îndulcit combate efectele umidității externe.
Și nu s-au înșelat.
Un compot rece în plină vară, când transpiri și dacă gesticulezi doar cu degetele, sau unul fierbinte când afară plouă ori ninge amarnic, e leac curat.
Zeamă de fructe exotice ziceți?
Păi nu-s așa de noi, câtă vreme le găsim și-n „Frații Karamazov”, unde domnul nostru Feodor Mihailovici Dostoievski le tot pomenește.
Undeva, aflăm că un personaj adoră compotul de ananas.
Iar în altă parte, că era pe loc de cinste la masă – „urmau să se aducă la masă cinci feluri de bucate: ciorbă de cegă tânără cu pateuri de peşte, pe urmă peşte rasol, pregătit după o reţetă specială, într-adevăr delicios; după aceea chifteluţe de nisetru, îngheţată, compot şi la sfârşit un fel de jeleu”.
Am pomenit de spațiul est-european pentru că acolo tradiția compotului s-a dezvoltat diferit de zona occidentală.
Alături de murături sau de alte preparate de conservat pentru sezonul rece, care la ei ține mult, compotul a devenit ceva musai de pregătit mai ales toamna, când e vremea acelor poame numai bune de cules, de fiert și de pus la borcan.
În 2017 am fost în dragul meu Kiev, un oraș pe care ajunge să-l vizitezi o dată ca să nu-l uiți toată viața, și am petrecut o seară îndestulătoare la un restaurant denumit chiar Kompot.
Unde, firește, m-am bucurat de o carafă cu compot din fructe de pădure (cred că mi-a ostoit setea după ce îmbucasem un borș ucrainean de cea mai bună calitate și niște „golubți”, sarmale ca la ei, totul precedat de o „șubă”, cum se zice peste Prut, adică acea minunată salată cu sfeclă și pește).
În epoca TikTok-ului, să știți că încă apar articole în mijloacele de informare în masă despre compot, pentru că are o savoare nepieritoare și pentru că poate fi făcut și acasă, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dacă, punem cazul, vă lasă inima să încercați rețeta pe care v-o propun (am citit-o și eu pe la alții, surse de soi, fiți pe pace!).
Rețeta compot
Așadar, se feliază două pere, din soiul untoasă bosc, îl știți, cel din varietatea cu pulpa albă spre gălbuie, foarte dulce – atenție, păstrați coaja, îndulcește natural compotul!
Merg și pere uscate, la o adică. Două mere așijderea – feliate, nedecojite. O mână de căpșune. Câte o jumătate de cană de merișoare/ vișine/ rubarbă/ coacăze roșii. Doi litri de apă.
Credeați că am uitat de zahăr? N-am uitat, doar că nu se pune. Fierbeți, răciți, beți, mă pomeniți!
Text de Horia Ghibuțiu | Eat & Drink | Opinii
