Lumea deserturilor italiene
Deserturile italiene sunt lăudate de oameni din întreaga lume datorită gustului aparte.
Pe 2 iunie sărbătorim Ziua Națională a Italiei, iar cu această ocazie m-am gândit să fac o mică călătorie prin bucătăria italienească și să vă prezint câteva dintre deserturile lor faimoase, atât istoria din spatele fiecăruia, cât și amestecul lor special de ingrediente.
TIRAMISU
Acest desert și-a făcut apariția în orașul Treviso, în jurul anului 1800. Părerile sunt împărțite: unele persoane susțin că scopul inventării acestuia s-ar datora vizitei unui important duce în Siena; venețienii spun că a fost creată pentru curtezane această prăjitură care avea proprietăți afrodisiace, iar un alt zvon se rezumă la un patisier zgârcit care a amestecat resturi de biscuit cu resturi de cremă deoarece nu dorea să le arunce. Numele desertului nu a fost dintotdeauna “Tiramisu” ci “Bagatela Toscana”.
Ceea ce oferă prăjiturii un gust rafinat și unic este amestecul de cremă de brânză cu cafea și biscuiți moi. De-a lungul timpului, oamenii au început să adauge ingrediente noi, deci gustul poate să difere de la un loc la altul. Puteți degusta acest preparat în diverse restaurante din lume sau chiar în orașele țării de unde își trage rădăcinile, Italia. Fiind un desert răcoros și ușor este perfect pentru o zi însorită.
PANNA COTTA
Nu se cunosc prea multe date exacte de istoria acestui desert, dar câteva zvonuri s-au răspândit printre oameni. Se crede că datează de la începutul secolului al XX-lea și că a fost inventat în provincia nordică Piemont. Ulterior, rețeta a ajuns și la urechile celor din peninsula Apenini, iar într-un final a ajuns faimoasă în întreaga lume. Numele său “panna cotta” înseamnă “smântână gătită” în limba italiană și poartă această denumire deoarece frișca acestui desert este pregătită cu smântână lichidă, iar preparatul în sine necesită o durată scurtă de stat la cuptor. În prepararea sa se folosesc următoarele ingrediente de bază: zahăr, gelatină, frișcă și vanilie.
De-a lungul anilor, au fost inventate mai multe tipuri de panna cotta: cu ciocolată, cu căpșuni/fructe de pădure, cu lapte/iaurt, cu mascarpone, cu jeleu de fructe etc. Îl puteți găsi atât în restaurantele din Italia, cât și în cele din diferite colțuri ale lumii. Este numai bun pentru o după amiază cu soare, deoarece textura sa cremoasă este răcoroasă.
CANNOLI
Istoria acestor cornulețe delicioase datează din perioada Evului Mediu, între anii 827 și 1091. Sunt mai multe povești în legătură cu apariția acestora: o parte din oameni susțin că concubinele din haremul prințului găteau acest desert pentru a-i intra în grații, dar alte persoane povestesc că a fost inventat cu scopul sărbătorii Carnavalului, înainte de începerea Postului Mare.
Se crede a fost inventat în vestul Siciliei, probabil în Palermo sau în vecinătate. Era un desert asociat cu primăvara și era considerat simbolul fertilității.
Sunt preparate din aluat fraged dulce, luând formă cilindrică, iar mai apoi sunt prăjite în ulei. Ulterior, sunt umplute cu cremă de ricotta. De asemenea, se găsesc în principal în restaurantele din Italia, dar datorită gustului rafinat au devenit faimoase în întreaga lume. Fiind simbolul primăverii, sunt perfecte pentru o zi de martie sau aprilie.
CASSATA SICILIANA
În Palermo, acum cel puțin 500 de ani, a fost preparat pentru prima dată “Cassata Siciliana”, o prăjitură tradițională regiunii și sărbătoarei Paștelui, care este des asociată cu tortul de înghețată. Se spune despre acesta că reprezintă simbolul senzualității și era considerat desertul favorit al nobililor. Din păcate, nu se cunosc legende despre istoria preparării acestuia.
Blatul tortului este înmuiat în sucuri de fructe sau în lichior și este umplut cu cremă de brânză ricotta, obținută din lapte de oaie, și fructe confiate. Învelișul tortului este reprezentat de marțipan, unde se adaugă drept ornament fistic sau fructe proaspete.
La început, era servit doar în timpul sărbătorilor Pascale, dar cu timpul a ajuns să fie savurată de către oamenii din întreaga lume în orice zi din an. Este ideal pentru o zi caldă de primăvară, la un picnic cu prietenii. Poate fi găsit în majoritatea restaurantelor cu specific italienesc din lume.
CROSTATA
Crostata, faimoasa plăcintă italienească, este menționată prima dată în cărțile de bucate din secolul al XV-lea. În Napoli, este cunoscută sub numele de “Coppi”, iar în Lombardia drept “Sfogliate”. Nu se cunosc prea multe informații despre istoria acestui preparat.
La baza preparării acestuia stă aluatul fraged, care este copt și devine crocant (în special împletitura care acoperă întreaga plăcintă). În mod tradițional, Crostata este umplută cu gemuri, dulcețuri, creme sau ricotta, dar odată cu trecerea timpului oamenii au inventat diverse rețete sărate, umplutura constând în carne, pește sau legume.
Acest desert este des întâlnit în patiseriile din Italia, dar cu puțin noroc aveți șanse să întâlniți și în alte colțuri ale lumii. Este un desert care poate fi savurat la o cină împreună cu familia sau la o ieșire relaxantă cu prietenii.
O zi cu raze blânde de soare vă așteaptă să degustați deserturile cu specific italinesc. Până data viitoare, vă urez poftă bună, sau cum ar spune italienii… “Buon Appetito”!
Text de SABINA BELU
