Dacă Sibiul ar avea o carte de vizită, pe ea ar sta cu siguranță scris: ”Sibiu – oraș cultural”.
Din 2007 până în prezent, viața culturală a orașului a explodat. Și totuși, există și aspecte în care lucrurile au stagnat. Muzeele, de exemplu. Deși sunt puține, despre unele abia dacă auzi. Deși sunt în centru, mulți nu le trec pragul niciodată.
După un tur al muzeelor am strâns câteva impresii.
Ne place că Sibiul are peste 10 muzee și case memoriale pe care le poți vizita doar în zona centrală, plus Muzeul ASTRA la ieșirea din oraș, dar legat de centrul orașului printr-o linie de autobuz.
Ne place că baronul Brukenthal a fost deschizător de drumuri în urmă cu peste 300 de ani, când le-a oferit sibienilor primul muzeu din Europa Centrală și de Est, înainte ca francezii să aibă Luvru.
Ne place că Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului, al doilea cel mai mare muzeu în aer liber din întreaga lume, e un loc plin de tradiție, natură și povești, care merită vizitat în fiecare anotimp.
Ne place că recent, la inițiativa a doi arhitecți sibieni, a fost inaugurat Muzeul Atelier Tipografie Sibiu, unde vizitatorii au ocazia să afle mai multe despre ce a însemnat tiparul la Sibiu.
Nu ne place că cele mai multe muzee istorice și de artă au rămas încremenite în secolul trecut, cu spații triste și slab luminate, cu un program axat mai degrabă pe cantitate, nu calitate.
Nu ne place că nu există un muzeu sau un kunsthalle dedicat artei contemporane, care să racordeze comunitatea locală la arta care se produce în zilele noastre în Sibiu și în alte colțuri ale lumii.
Nu ne place că deși sunt puține muzee în oraș, despre unele dintre ele nici sibienii nu știu sau dacă știu, le vizitează o singură dată pe an, de Noaptea Muzeelor, atunci când intrarea este liberă.
Nu ne place că în muzeele din centrul orașului nu există spații de socializare, precum o cafenea sau un bistrou, unde vizitatorii să petreacă timp înainte sau după vizitarea spațiilor expoziționale.
Text de RĂZVAN SĂDEAN
