Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 21/10/2022
Lifestyle / Sport

Mădălin Iacob: „Orientarea sportivă este un șah în alergare”

Vlad T. Copilu De Vlad T. Copilu
Comentarii Mădălin Iacob: „Orientarea sportivă este un șah în alergare” Share Mădălin Iacob: „Orientarea sportivă este un șah în alergare”


Omul modern are o frică ancestrală. Aceea de a nu se pierde în pădure. Șansele că drumeții să aibă aceeași soartă ca personajele din filmul „The Blairwitch Project” sunt minime. Este totuși important să știm cam ce trebuie să facem atunci când ne aflăm într-un spațiu pe care nu-l cunoaștem foarte bine. Tot omul modern a transformat aceasta activitate într-un sport cu un grad de dificultate ridicat.

Orientarea este o familie de sporturi unde concurenții, folosind harta și busola, trebuie să se deplaseze într-un mediu necunoscut (de obicei pădure) de la un post la altul, pentru a parcurge cât mai repede traseul de orientare. Orientarea sportivă a luat naștere în jurul anului 1850 în mediile militare scandinave, care o foloseau ca mijloc de pregătire.

Pentru a fi mai în temă cu acest fenomen am stat de vorbă cu Mădălin Iacob, un om cu o experiență imensă în orientarea sportivă.

Cum și de când ai început să te implici în orientarea sportiva?

Primul contact cu orientarea l-am avut la 10 ani, prin 1985, când la Brașov se formase un nucleu frumos de practicanți ai orientării. Numai la Săcele, de unde sunt eu, erau 4 cluburi – Babarunca, Viitorul, Cireșarii și cel al liceului Zajzoni. După vreo 3, 4 ani, m-am apucat de handbal și am reîntâlnit orientarea după vârsta de 30 de ani datorită fiului meu mai mare, care s-a îndrăgostit de acest sport și a ajuns acum să îl practice la nivel de performanță. Prin el am intrat în clubul Babarunca, singurul care a rezistat din copilăria mea și am ajung să fac parte din echipa clubului, cu implicare atât pe partea de performanță, cât și în cea de organizare de competiții sportive.

Care sunt performantele pe care le-ai realizat pana acum?

Performanța am realizat-o împreună cu întreaga echipă a clubului, în doar 4-5 ani devenind unul din cele mai importante cluburi de orientare din România. Suntem clubul care organizează cele mai multe concursuri, 11 de orientare în alergare regionale sub titlul Roza Vânturilor și unul național Săcele O Meeting, plus unul național de orientare pe schiuri – Cupa Babarunca . De anul viitor vom mai organiza încă doua concursuri naționale, unul de orientare pe MTB și de orientare în alergare – Brașov O-Meeting. Pe partea de performanță anul acesta am 3 medalii la Campionatele Sud-Est Europene de Orientare, doua de aur și una de argint, prin cei doi juniori de la U18, Ioan Iacob și Iulia Stupu, plus 15 medalii la CN de Juniori, la toate categoriile 12, 14, 16, 18.

Orientarea sportivă

Cum ai explica unui om necunoscător în termeni simpli ce înseamnă orientarea sportivă?

Orientarea este un șah în alergare. Este un sport care presupune o foarte bună concentrare și calități atletice foarte bune. Este un sport care se desfășoară preponderent în pădure, dar care are și probe care au loc în oraș, și care constă în parcurgerea in alergare, cu o harta în mână, a unui traseu, transformând în timp real cu ajutorul busolei harta 2D în realitatea 3D. Traseul constă în niște check-point-uri care sunt luate într-o ordine obligatorie, fiecare concurent alegând cea mai rapidă modalitate de a parcurge întreg traseul, câștigător fiind cel care are cel mai bun timp și tot traseul parcurs.

Cât de dezvoltată este această disciplină în România?

Orientarea este un sport care are federație din 1990, dar care încă se află la faza de început. La concursurile noastre de la Brașov anul acesta avem între 150-200 de participanți, iar la naționale între 300-400 de participanți. În Bulgaria un concurs aduna în jur 700-800 de concurenți, în Ungaria sunt concursuri cu peste 1000, iar principalele concursuri din Finlanda și Suedia 15.000 de participanți. Cred ca acest lucru spune cam tot. Tarile scandinave, Elveția, țările baltice, Franța, Cehia, Anglia, Rusia dau sportivii de top. În Suedia, orientarea face parte din materiile școlare obligatorii. Este un sport care se dezvolta foarte mult în ultimul timp tocmai pentru că poate fi practicat de la 5 ani la 90 de ani. De altfel cea mai mare “bătaie” este pe organizarea Mondialelor de veterani pentru ca aduc la start minim 5000 de participanți, deci rețeta financiară este una atractiva ca organizator.

Care este nivelul competițiilor din țara noastră? Vin și sportivi din străinătate la competițiile românești?

Faptul că încă suntem la început de reflectă și în nivelul concursurilor. La concursurile de club vin concurenți de obicei din țările vecine, Ungaria, Bulgaria, Rep. Moldova, din țările ex-iugoslave. Dar începe sa fie un reviriment în ultimii 2-3 ani. Anul acesta România a organizat Campionatele Sud-Est Europene, chiar în județul Brașov, la Victoria, cu peste 800 de participanți din 13 țări, iar anul viitor vom organiza la Baia Mare Mondialele de Juniori și Cupa Țărilor Latine. Sunt competiții care îți dau aer și ca sportiv și ca organizator sau pasionat de orientare și care te ajută să treci în altă viteză ca Federație.

Mădălin Iacob: „Orientarea sportivă este un șah în alergare”

Gândiți-vă ca proba cea mai lunga presupune 20km de alergare într-un pace/ritm în jur de 4min/mie, prin pădure, nu pe poteci, cu o hartă și o busolă în mână, rămânând mereu concentrat pt a nu face nicio greșeală. Este foarte greu, dar și foarte frumos. (Mădălin Iacob)

Cât de mult ajuta Orientarea sportivă în viața de zi cu zi?

Aici ar trebui sa îi întrebăm pe suedezi și pe finlandezi de ce au integrat orientarea în sistemul lor de învățământ. Vă dau doar o imagine. Un copil, singur în mijlocul naturii, în pădure, cu o hartă în mână, trebuind sa ia decizii, singur, în ce direcție să meargă, care este calea mai bună de ales pentru a-si atinge obiectivul. Concluzia o trage fiecare

Ca nivel de dificultate între ce discipline sportive ai încadra orientarea sportiva?

Ca un om care a terminat o facultate de educație fizica și sport, care a făcut sport/handbal vreo 15 ani, cu doi copii care fac sport de performanță, orientare și badminton, as pune orientarea între cele mai dificile. Gândiți-vă ca proba cea mai lunga presupune 20km de alergare într-un pace/ritm în jur de 4min/mie, prin pădure, nu pe poteci, cu o hartă și o busolă în mână, rămânând mereu concentrat pt a nu face nicio greșeală. Este foarte greu, dar și foarte frumos.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.