Mi-am amintit recent de o postare a unei prietene: o fotografie, cu ea și căruciorul din dotare, cu bebe cu tot în el, încercând să ocolească mașinile de pe trotuar, ajungând în final să coboare cu bebeluș cu tot pe carosabil, și să se strecoare alături de trafic de-a lungul străzii, pentru a înainta. Oraș clădit pentru mașini, nu pentru cărucioare, oameni cu dizabilități și mămici cu cărucioare.
Am ajuns să-mi amintesc de această fotografie, încercând să-mi fac de asemenea loc printre mașini parcate, pe trotuar, încercând să mă strecor cumva cu roțile căruciorului pe care-l plimbam de-a lungul unei mașini de-o parte și a unui gard de cealaltă parte. De ce nu se aplică amenzi usturătoare pentru parcare pe trotuar, mă întrebam, și de ce credem ca șoferi că e în regulă să ocupăm jumătate din trotuar cu mașini?
Mă gândesc la toate mamele cu cărucioare din Sibiu. La cele care caută nesfârșite soluții de a ajunge cu căruciorul într-un loc accesibil doar pe scări, la cele care sar peste bordurile înalte fără zone de coborâre pentru cărucioare, la cele care fac slalom printre mașini pe trotuare, cele care nu încap pe anumite trotuare mult prea înguste, cele care își feresc pruncii de câte o bicicletă sau trotinetă venită în viteză din sensul opus, pe trotuar, cele care sunt claxonate de le sare inima din piept pe spațiul comun dedicat pietonilor și bicicletelor din Parcul Sub Arini.
Recent, în cadrul evenimentului Street Delivery Sibiu, ediția pentru copii, s-a realizat o fotografie cu cele mai multe cărucioare de pe un loc de parcare eliberat de mașini. Iar organizatori și participanți deopotrivă au concluzionat că e destul de greu să-ți croiești drumul prin oraș atunci când mașinile parchează pe trotuar, în apropierea trecerilor de pietoni sau în anumite locuri unde zona pietonală este efectiv mai îngustă decât un cărucior de copil.
Eu vă propun așa: hai să ne gândim data viitoare când mai avem de parcat vreo mașină, și la mamele cu cărucioare, să le lăsăm și lor loc de trecere. Sau când mai avem de mers cu bicicleta, să evităm trotuarul sau să adaptăm viteza la împrejurări. Iar dacă suntem cumva vreo autoritate cu putere decizională, să avem grijă la detalii, borduri și cetățeni.
Pe scurt, să milităm cu toții pentru trotuare ideale și pentru părinți.
