HEADER GI
VIDEODOME | “GIRL, INTERRUPTED” (1999, r: James Mangold)
Primul Oscar şi Globul de Aur în al treilea an consecutiv pentru Angelina Jolie în 2000. Wow!
Trebuie să admitem că e o performanţă absolut remarcabilă însă poate nu e o simplă coincidenţă faptul că toate cele trei filme pentru care a fost recompensată (“George Wallace”, “Gia” şi “Girl, Interrupted”) sunt bazate pe fapte reale şi, într-o măsură semnificativă, conţin episoade trăite de personaje care se suprapun într-o oarecare măsură peste biografia personală a lui Angie.
Lisa Rowe, personajul interpretat de Angelina Jolie în “Girl, Interrupted” este o sociopată cu patalama, rezidentă de nouă ani în ospiciul de la Claymoore, care prezintă aproape toate trăsăturile ce caracterizează tulburarea de personalitate antisocială: iresponsabilitatea (escapadele în catacombele imobilului), lipsa sentimentului de vinovăţie şi de interes pentru siguranţa altora (sinuciderea lui Daisy), tendinţe violente (agresivitatea manifestată în raport cu personalul medical şi celelalte paciente), impulsivitatea, manipularea ca armă în relaţiile cu cei din jur (eschivarea de la tratament) şi lipsa totală de respect pentru lege sau norme sociale (evadările intempestive şi consecinţele acestora).
Pentru a puncta apropierile în ceea ce o priveşte pe interpreta Lisei, reamintesc câteva aspecte din biografia actriţei: Jolie a cochetat în tinereţe cu “knife play”-ul, formă de practică erotică asociată cu tulburările de ordin sadomasochist ce implică utilizarea armelor albe în stimularea sexuală, şi tot ea visa, la un moment dat, să devină patroană de firmă de pompe funebre frecventând cursuri de îmbălsămare, ca să nu mai vorbim de faptul că a suferit ca adolescent de anxietăţi manifestate prin insomnii, tulburări alimentare şi dorinţa de automutilare. “I think all the self-destruction comes from wanting to disappear, because I didn’t know where to put myself.”, mărturisea Jolie în interviul acordat în 2003 lui Michelle Tauber pentru revista People. Cât din Angie e Lisa, sau invers, în “Girl, Interrupted” nu are, până la urmă, relevanţă, dar cert este că e foarte convingătoare în rol.
Titlul identic cu al bestseller-ului autobiografic publicat în 1993 de către Susanna Kaysen după care a fost scris scenariul este inspirat de pictura Barocă al olandezului Vermeer, Girl Interrupted at her Music, iar conţinutul reprezintă o însumare ale percepţiilor Susannei asupra celor aproape doi ani trăiţi sub protecţie medicală în afara societăţii/lumii, o tânără de 18 ani internată într-un spital psihiatric privat după o încercare de sinucidere inexplicabilă, diagnosticată cu BDP (borderline personality disorder), tulburare de personalitate borderline, caracterizată fundamental de instabilitatea în controlarea emoţiilor şi, ca atare, în definirea imaginii de sine şi a adecvării reacţiilor în relaţiile interpersonale.
Filmul reprezintă un proiect de suflet al actriţei Winona Ryder (Glob de Aur pentru “The Age of Innocence” în 1994, două nominalizări la Oscar şi posesoare a unei stele pe Walk of Fame), născută în 1971, care a avut nevoie de şapte ani pentru a-l concretiza datorită problemelor ivite cu achiziţia drepturilor de ecranizare a cării precum şi insistenţei sale, în calitate de producător, de a-l avea ca regizor pe James Mangold (mai cunoscut acum pentru “The Wolverine” sau “Ford v Ferrari”) de al cărui debut, “Heavy” (1995), fusesese extrem de impresionată.
Pe româneşte, “Girl, Interrupted” relatează un episod din viaţa unei tinere încă departe de maturitate care nu ştie de capul ei… mă refer la plot şi nu la Winona. Consumat într-un spaţiu recluziv dar nu claustrofob – spitalul impune disciplina dar regulile nu aparţin unui sistem de tip penitenciar – în care le are drept colege pe sociopata Lisa Rowe (Angelina Jolie), mincinoasa patologică Georgina (Clea DuVall – “Argo”), schizofrenica desfigurată Polly (Elisabeth Moss – serialul “The Handmaid’s Tale”), bolnava de tulburare obsesiv-compulsivă Daisy (regretata Brittany Murphy – “8 Mile”), cu sprijinul nedorit dar util, oferit de către psiholoaga Dr. Wick (Vanessa Redgrave), Susanna se vede forţată, într-un spaţiu dintre două universuri diferite, să privească mai adânc în străfundul propriului suflet. Şi a propriei minţi.
Paranteză: Mangold, co-secnarist, lasă deoparte, din motive ulterior transformate în acuze de “melodramatism” exagerat (în parte justificate) din partea autoarei cărţii, personaje extreme precum fosta dependentă de amfetamine Torrey sau Alice Calais, cea care îşi pictează celula cu propriile fecale neavând instalate în minte repere raţionale legate de ‘trivial’, ‘vulgar’, ‘inadecvat’, sau, dimpotrivă, ‘preţios’, ‘valoros’ sau… ‘consumabil’.
Mai mult, din raţiuni “hollywoodiene”, James Mangold introduce spre final segmentul post-“you’re already dead” care nu se regăseşte în carte şi denaturează radical profilul psihologic al unuia dintre personajele esenţiale pentru firul narativ. În fine, trecem mai departe…
Obsesia pentru proiect al Winonei Ryder, care, în paranteză fie spus, provine dintr-o familie de evrei cu rădăcini în România şi în Rusia, se explică în primul rând prin mediul neobişnuit, non-american (mă refer la standardele educaţionale şi formative), în care şi-a petrecut fericită copilăria citind “De veghe în lanul de secară” al lui J.D. Salinger, într-o fermă lipsită de curent electric, deci… fără televizor.
Nu este o glumă. Aşa cum nu e nici faptul că printre prietenii familiei Ryder se numărau poeţii Beat Allen Ginsberg şi Lawrence Ferlinghetti, autorul de Science Fiction Philip K. Dick, Laura, soţia vizionarului Aldous Huxley, şi doctorul-guru Timothy Leary, promotorul LSD-ului, naşul de botez al fetiţei, pe care tatăl Winonei l-a ajutat în numeroase rânduri cu arhivarea. Să nu ne mirăm deci că, inevitabil, ne vom lovi şi de “Zbor deasupra unui cuib de cuci”. De fapt, s-o facem acum pentru a scăpa de o grijă.
Există două categorii de cinefili pentru care acest film nu este recomandat. Prima: misoginii şi susţinătorii fanatici ai familiei tradiţionale. În universul lui “Girl, Interrupted” conceptul de familie funcţională nu există, el fiind un film eminamente feminist în care bărbaţii sunt, în mare parte, vinovaţi de abuzuri (mergând până la incest), iar apropiaţii pun mai mult preţ pe ‘material’ decât pe ‘simţire’, cum este cazul prietenului interpretat de Jared Leto, care o tentează pe Susanna cu 5,000 de dolari, sau al profesorului pedofil (Bruce Altman – “Glengarry Glen Ross”), al cărui soţie este dezgustată că victima îi compromite reputaţia socială. Bărbaţii apar puţin şi anemic, având menirea de a genera cel mult condescendenţă, dacă nu revulsie, în special trioul care, succesiv, o bagă şi o ţine pe Susanna Kaysen în azil: tatăl nesimţitor (Roy Baker – “Total Recall”), doctorul-vedetă prieten de familie (Kurtwood Smith – “RoboCop”) şi psihiatrul pervers (Jeffrey Tambor – “The Hangover”).
O a doua categorie de cinefili care va strâmba din nas, fără îndoială, la văzul lui “Girl, Interrupted” e formată din fanii lui “One Flew Over the Cuckoo’s Nest”, capodopera din 1975 al lui Milos Forman, bazată pe cartea lui Ken Kesey (voluntar în proiectul C.I.A. MKUltra, prieten cu Allen Ginsberg şi Timothy Leary, apropiaţi ai familiei Ryder), alături de care mă plasez în modul cel mai explicit cu putinţă. În ciuda unui joc actoricesc remarcabil (ceea ce, în fapt, l-a adus în atenţia membrilor Academiei Americane de Film), filmul transmite o puternică senzaţie de déjà vu şi mă voi referi exclusiv la personaje şi nu la interpreţi. Lisa se suprapune în mare măsură pe conturul lui McMurphy (ambii sunt sociopaţi, influenţaţi de mediu, comportamentul lor neavând nimic de-a face cu moştenirea genetică), Susanna este apropiată de scenarist de Billy Bibbit (insecuritatea, sentimentul permanent de vinovăţie), Daisy de Sorensen prin fobiile sale ascunse, Polly, traumatizata din cauza aspectului fizic, are deja un echivalent în necomunicativul Şef Bromden, iar Sora Valerie (Whoopi Goldberg) de iconica asistentă-şefă Ratched.
Există, totuşi, o diferenţă fundamentală între textele-sursă şi, în consecinţă, între adaptările lor cinematografice: deşi se bazează în mare pe acumulări bazate pe trăiri directe, cel al lui Kesey este o ficţiune concepută ca o metaforă critic-anarhică cu ţintă socială largă, cu multiple insight-uri referitoare la raportul individ-societate (“Three geese in a flock/One flew East/One flew West/And one flew over the cuckoo’s nest.”), atemporală ca valabilitate, pe când cel al lui Kaysen îşi propune minimal doar să împărtăşească o sumă de experienţe intime cu caracter personal, limitată inevitabil dintr-o perspectivă datată, acum (posibil) perceptibilă ca prăfuită: 1967-68, anii când, la Londra, Beatles scoteau Sgt. Pepper iar inventarea minijupei a revoluţioant moda, dar, dincolo de Europa, aproape americanii mureau încă în Vietnam, iar cei rămaşi acasă trebuiau să decidă dacă stau lipsiti de reacţie sau se revoltă.
Fără a minimiza valoarea lui “Girl, Interrupted” ca produs cinematografic, acesta trebuie privit din perspectiva pur subiectivă a unui autor care a trăit experienţa în acele timpuri şi care s-a lăsat pe mâna unui cineast de sex opus (altfel, foarte talentat) care avea doar opt ani când aceasta s-a consumat, tributar showbizului contemporan.
Cu un rezultat final pe care trebuie să îl evaluaţi individual. Cât despre Angie, vă recomand savuroasa “Angelina: An Unauthorised Biography” (2010, Non Basic Stock Line), scrisă de iconoclastul jurnalist Andrew Morton, autor şi al seriei de speculaţii apropo de viaţa şi moartea Prinţesei Diana. Chiar scrie haios tipul ăsta.
Text de IOAN BIG
