Casa de oaspeți din livadă – Viila Cheia

De Ioana Aldea | Publicat: 28 mai 2022

„Arhitectura este arta mamă. Fără o arhitectură a noastră, nu avem sufletul civilizaţiei noastre proprii.” – arh. Frank Lloyd Wright

Dorința generațiilor tinere de a se întoarce la vatra familiei și de a pune în valoare zonele în care au copilărit dă naștere unor proiecte de suflet. Proiecte sustenabile, de cele mai multe ori, gândite ca și centre de revitalizare a tradițiilor din zonă, își fac locul în peisajul noului fond construit. Contopirea arhitecturii moderne cu cea arhaică, păstrarea și reinterpretarea elementelor de arhitectură tradițională devin o abordare din ce în ce mai căutată atât în programele de arhitectură rezidențiale, cât și în ceea ce privește pensiunile și casele de oaspeți situate în zonele rurale ale țării.

Citește și:

Romanian Jewelry Week, cel mai mare eveniment internațional din România dedicat bijuteriei contemporane

Așezată în livada de caiși moștenită de Iosef de la tatăl său, casa de oaspeți Viila Cheia închide pentru ca mai apoi să deschidă perspectiva spectaculoasă asupra Văii Arieșului. Născut din dorința familiei de a fructifica terenul unde au copilărit, proiectul a fost conceput ca o casă de oaspeți… nici mică, nici mare, care să aibă și o cămară pentru a păstra fructele, compoturile, dulcețurile, legumele și murăturile, dar, mai presus de toate, vinul… Numărul restrâns de camere sporește intimitatea locului și crește calitatea experienței oaspeților.

Lipsa de repere arhitecturale tradiționale și identitare ale satului Cheia face ca proiectul să caute inspirație în arhitectura rurală arhaică românească. Un volum contemporan îmbrăcat în port popular: piatră pentru demisol, tencuială și lemn pentru zona parterului și draniță pentru învelitoare. „Ne doream ca noua casă să încorporeze valori ale arhitecturii arhaice românești, dincolo de fizic… să ofere locuri în care să poți să te cuibărești cu o carte bună, în care să te bucuri de un pahar de vin, din care să asculți «păsările și vântul», unde seara se aprinde focul sau în care «se întâmplă curcubee pe cerul gurii»” (@alina_filipoiu, 2021). Tot acest demers a fost posibil datorită echipei extinse de arhitecți care au lucrat la acest proiect: arh. Paul-Mihai Moldovan, arh. Anamaria Moldovan, arh. Adrian-Ioan Urda, arh. Victor-Ioan Ștefan, arh. Adrian Ovidiu Bucin, arh. Daniela Vieru, stud.arh. Diana Cânța, arh. Florin-Vasile Lazăr, arh. Eszter Szoke.

Accesul în imobil se realizează din partea superioară a dealului, prin zona camerei de zi, astfel configurată încât să deschidă o perspectivă forțată asupra peisajului natural al văii. Acest spațiu de primire structurează cele trei funcțiuni principale: zona camerelor de cazare, zona personală a gazdelor și zona subsolului, cu destinație mixtă. Camera de zi se deschide la nivelul planului cu terasă generoasă, amplasată pe mai multe niveluri ce preiau panta naturală a terenului. Fiecărui nivel de terasă îi corespunde o funcțiune: zona de mese, zona de șezlonguri și piscina panoramică.

Cu o formă cât se poate de simplă a fațadei accesului principal, volumul se deschide și vibrează cu un joc de deschideri și elemente arhitecturale care conduc privirea în direcția propusă de către autori. În ceea ce privește finisajele anvelopantei, sunt folosite elemente aparente ale arhitecturii rurale și structurarea acestora în aceeași manieră tradițională. Astfel, demisolul este placat cu piatră, pereții parterului sunt placați cu lemn, în contrast cu văruiala albă, iar întregul volum este învelit în draniță din lemn de brad. Jocul de goluri din cărămidă de sticlă al accesului ne amintește de motivele tradiționale cusute pe ie, stilizate și integrate în atmosfera generală a clădirii. Alături de acestea, detalii subtile ale tradițiilor se regăsesc atât în finisare, cât și în soluțiile tehnice de scurgere a apelor pluviale sau structura compartimentărilor interioare.

Nucleul central al clădirii a primit forma unui unghi de vedere, cu pereții laterali oblici deschizându-se către peretele vitrat opus intrării. De aici se deschide perspectiva către întreaga zonă. În partea stângă, dar vizibilă încă de la intrare, se află vatra, omniprezentă în arhitectura tradițională și sufletul oricărei locuințe. Vatra este reprezentată de un șemineu deschis, cu un volum masiv, placat cu ceramică glazurată verde aprins, o pată de culoare și textură imposibil de trecut cu vederea.

Parcursul descoperirii partiului continuă în partea stângă, trecând de vatră, cu zona de luat masa amenajată cu un mobilier masiv din lemn. Pe peretele opus, o piesă de mobilier deosebit de simplă ne amintește de rolul principal al acestui spațiu. În această zonă se află scara care realizează accesul către zona de demisol, cămară și spațiile tehnice ale construcției. Trecând de acest spațiu, se află zona gazdelor, compusă dintr-un oficiu, dormitor și grup sanitar, cât și un acces independent din exterior.

Cele cinci dormitoare destinate oaspeților sunt orientate sud-estic și sunt legate de zona de livadă cu câte o terasă cu acces direct către aceasta. Cu suprafață suficient de restrânsă pentru a crea senzația de intimidate, dormitoarele sunt luminoase și mobilate minimal, cu obiecte atent alese. Cromatic, predomină albul în texturi și materiale diferite, în contrast cu elemente din lemn natur. Elementul de décor al tăbliei patului, tripticul, ne amintește de spiritualitatea regăsită în zonele rurale. Acesta se regăsește stilizat și multiplicat în diferite elemente de décor ale întregii amenajări. Corpurile de iluminat din metal negru completează spațiul și scot în evidență și mai mult căldura materialelor naturale folosite.

Odată explorat interiorul casei de oaspeți, parcursul se îndreaptă către terasa amplasată în zona estică. Accesul se face prin camera de oaspeți, spre zona de terasă cu mese și, mai apoi, la nivelul terasei inferioare. În aceeași manieră ca și demisolul, zona terasei inferioare, unde este amplasată piscina, este finisată în principal cu piatră, amintind de fundațiile, beciurile și terasele caselor din zonele de deal.

Câștigător al premiului secțiunii „Revitalizare rurală” a Bienalei Naționale de Arhitectură 2021, proiectul casei de oaspeți Viila Cheia reprezintă un exemplu grăitor în care îmbinarea elementelor de arhitectură modernă cu cele ale arhitecturii tradiționale aduce un plus de valoare.