Înainte de pandemie, într-un top Airbnb, România era a cincea destinație de vacanță, Oradea a intrat recent în topurile orașelor cu arhitectură Art Nouveau, Iași-ul crește în zona fine-dining, bucătăriile alternative în diverse apartamente (neoficial, peste 70.000 în România) sunt și ele pe creștere, turismul rural capătă accente de premium prin experiențele premium pe care le oferă, agențiile de turism sub forma unor grupuri de interese/pasiuni pe facebook sunt din ce în ce mai multe și mai variate, tururile pietonale făcute de voluntari pasionați de istorie dau mai multă viață și context orașelor în care trăim/locuim.
Ce leagă toate aceste informații aparent disparate? Conceptul de experiență. Cu siguranță, turismul de masă în România suferă de ani buni, de fapt este într-un colaps comatos dacă te uiți cum arată “stațiunile” montane și, mai ales, cele de la mare sau dacă cauți să găsești strategia națională de turism. Dar conceptul de “experiență”, accelerat de contextul pandemic, crește un altfel de turism. Metaforic, turismul în mic, turismul de ne-scală, dar care este din ce în ce mai valoros pentru diverse segmente ale societății. Acest turism alternativ, bazat pe o sumă de experiențe mici dar pline de sevă, de la locațiile remote la bucătărie reinterpretată, la extra-activitățile oferite în micro-sejururi, poate fi centrul de re-dezvoltare al României.
Iar contextul ne este din ce în ce mai favorabil, România a intrat în topul nomazilor digitali (aka prea fericiții care pot lucra cu un laptop din orice colț al lumii) având două mari avantaje: un cost (înca) redus de locuire și internet ieftin, dar foarte performant. Și aici este o oportunitate imensă pentru turism. Acest segment al nomazilor digitali nu vine doar să aibă un view frumos și un Mbs reinterpretat hipsterește, vine să-și caute un sens al devenirii. Iar devenirea se întâmplă în interacțiune cu experiențe care îți influențează sistemul de valori. Altfel spus, oamenii aceștia vin aici nu doar să muncească, ci să consume experiențe culturale care să-i îmbogățească.
România își poate compensa dezavantajul infrastructurii rudimentare din turism cu o multitudine infinită de experiențe oferite de micii producători de servicii și produse, dacă știm să ne uităm la acest turism experiențial ca la un motor de creștere economică.
Text de ȘTEFAN CHIRIȚESCU
