Antoneta Galeș | Fii un om mai bun tot anul

Chiar așa, de ce doar de Crăciun? De ce trebuie să existe doar o perioadă din an în care să ne concentrăm pe a face bine? Oare dacă am ține cont de asta tot timpul, nu ne-ar fi mai bine?

A trecut perioada agitată a sărbătorilor. Am alergat după cadouri, am petrecut alături de cei dragi, poate ne-am și odihnit. A trecut. Ce-a rămas? Un fel de apăsare, de oboseală. Poate că mulți dintre noi am zis că ne dorim un an mai bun, un an diferit, altfel. Și acum vine întrebarea, tu ce poți face pentru asta?

Condițiile externe nu depind de noi: nici dacă ninge sau nu, nici amploarea cazurilor de boală și a restricțiilor, dar s-ar cuveni să ne plângem mai puțin și să ne întrebăm mai bine:

Ce pot face, în condițiile date?

Starea de bine este rezultatul acțiunilor corecte. Dacă definim starea de bine – eu chiar am tupeu să o numesc fericire – ca pe o stare de liniște, de echilibru și o capacitate mai bună de a ne accesa resursele, în cazul în care traversăm o perioadă mai grea, sunt niște lucruri pe care le putem face. Chiar și în cea mai proastă zi a mea, în care mă simt lipsită de putere, tot mă pot întreba ce anume mi-ar face bine? Ceva mic, poate un ceai, poate o îmbrățișare sau un cuvânt bun din partea cuiva.

În momentul în care ne percepem ca fiind lipsiți de alternative, când plasăm toată responsabilitatea în exterior, s-ar putea să ne plângem de milă. S-ar putea să avem nevoie o scurtă perioadă și de asta, dar pe termen lung, nu ajută. E inutil să arătăm vinovații cu degetul: pandemia, sistemul, scumpirile și pericolul din est. Dacă accept că pot face eu însămi ceva, devin eu responsabilă. E greu, știu, însă ar fi șanse de reușită.

Ce pot face pentru mine?

Mă consider datoare să am grijă de mine: de corpul meu, de mintea mea și de relațiile cu ceilalți.

Să alerg? Să merg la sală? Poate că m-am gândit la asta când mi-am propus niște lucruri pentru anul ăsta, doar că încă nu mă simt în stare. Și atunci, mă pot întreba din nou: care ar fi un lucru mic pe care l-aș putea face? Ei bine, pot ieși la plimbare. Uneori, dacă ne stabilim obiective nerealiste, senzația de dezamăgire ne poate opri din a face orice. Puțină flexibilitate ar fi utilă.

Ce mănânc? Cum mănânc? Iar mi-am propus să slăbesc, poate. Dar nu mai bine ar fi să am ceva mai multă grijă de mine? Nu de alta, dar prima prăjitură pe care îndrăznesc să o gust să nu mă facă să mă răzgândesc și să renunț de tot.

Ah, și să beau destulă apă. E mereu un subiect important.

Cum fac asta? Încep prin a-mi pune câte un pahar cu apă pe masă. Mă ajută să-l văd. E important să-mi creez cele mai bune condiții pentru a-mi îndeplini dorințele. Așa și cu plimbarea, pot stabili că ies în fiecare zi după pâine.

Cum mă ajut să mă dezvolt? Cum mă pot observa mai bine?

Mintea mea produce un flux continuu de gânduri. Este creată pentru a mă ține în siguranță și va veni tot timpul cu scenarii improbabile, dar care par posibile, e de datoria mea să fac distincție între imaginar și realitate. Să mă întreb mereu dacă e într-adevăr o posibilitate să mi se întâmple ceva rău sau aș putea face ceva pentru a preîntâmpina asta. Adu-ți aminte de povestea cu drobul de sare. Mereu poți să-l muți.

Sunt o mulțime de concerte și de spectacole la care ai putea merge. Cafeneaua Rockstadt are o listă lungă de tot cu toate evenimentele din care ai putea alege. Poți merge la teatru sau la cinema. Poți ieși într-o seară cu prietenii.

Sigur că-ți voi aduce aminte aici și de citit, apropo de altfel de hrană. Ce-ai mai citit în ultimul timp? Ar trebui să fii conștient/ă că cititul ar ajuta la concentrare și la atenție. E un cerc vicios (statul online și pe telefon reduc atenția și te împiedică să citești), pe care îl poți transforma într-un virtuos: cu cât citești mai mult, cu atât devii mai atent/ă la viață și la ceea ce se întâmplă în jurul tău și te concentrezi mai bine.

Ce pot face pentru și împreună cu ceilalți?

O bună prietenă care locuiește în casă cu mama ei a fost extrem de precaută de când a început pandemia. A preferat să stea retrasă. Mama ei are o condiție specială de sănătate, e foarte în vârstă și foarte sensibilă. Doar că a realizat că e mult prea greu. Că-i lipsește profund interacțiunea cu prietenii apropiați. Poate că rezonezi cu situația. Ce a făcut ea? Ce s-a priceput mai bine: și-a luat o cutie de teste și i-a rugat pe cei pe care i-a chemat în vizită sau la care s-a dus să se testeze înainte de a se îmbrățișa sau de a se așeza la povești (oamenii sunt vaccinați cu toții).

Suntem animale sociale. Până și aceia dintre noi care sunt mai introvertiți, tot simt nevoia de interacțiune și conectare autentică. Ce înseamnă? Prin conectare înțeleg senzația de a vedea și de a fi văzut, de respect reciproc, de apropiere. E o întâlnire între două sau mai multe ființe umane. Nevoia importantă este aceea de a fi văzut și acceptat.

În filmul „Avatar”, formula de salut este „I see you” = te văd. Așa creează ei conexiunea. Foarte mulți folosesc „IN TO ME SEE” pentru intimitate. Este modalitatea prin care ne dezvăluim celuilalt pentru a stabili o legătură emoțională clară, puternică, autentică.

Dincolo de cercul celor apropiați, gândește-te și că poți fii generos/ generoasă la nivelul comunității în care trăiești. Ce ai putea face pentru ceilalți oameni? Oare ai vrea să te implici în vreun proiect caritabil?
Toate aceste lucruri sunt valabile tot anul. Oricând te poți hotărî că poți începe. Orice ai face, ține minte că este o alegere. Spre binele tău, fii mai bun/ă cu tine și cu cei din jur tot anul, nu doar de Crăciun!

• Text de Antoneta Galeș
• Ilustrație © Elena Sharipova (istockphoto.com)