PORTRET: Sindromul creativității multiple – Georgie face muzică în bucătărie

Avem, fiecare dintre  noi, diferite modalități prin care reușim să ne conectăm cu noi înșine, prin care reușim să ne ascultăm mai bine și să auzim mai clar gândul important care ne preocupă, pentru a ne putea liniști. Lui Georgie – Georgiana Bobaru – îi vine greu să aleagă modalitatea preferată dintre cele prin care se manifestă în lume, toate vin din capacitatea ei creativă extrem de bogată și toate sunt o formă de exprimare. Le-am explorat de-a valma în discuția pe care am purtat-o și încerc să le ordonez în rândurile de mai jos. 

Am observat încă de când se îndrepta spre mine cât de interesant e mesajul pe care îl transmite: zâmbea dincolo de mască. Preocuparea față de mâncare era exprimată de fructele de avocado de pe tricou. În completare, armonia culorilor, a liniilor și a texturilor venea din formele și materialele veștmintelor. Când am cunoscut-o, în urmă cu trei ani, lucra la Mesamis, magazinul de haine al unor prietene, și mărturisește că interesul față de modă e foarte important pentru ea. E ceva mai mult decât să răspundă curentelor actuale, moda înseamnă înțelegerea stilului fiecăruia și capacitatea de a crea o voce care să ne reprezinte cu adevărat. A fost „asistentă de dulap” pentru mai multe tipe care i-au cerut sfatul și crede că e, mai degrabă, un proces de descoperire personală decât unul în care înveți despre tendințe. Se consideră o fashionistă doar pentru că vede fenomenul integral și poate ajuta persoanele pe care le consiliază să-și găsească un stil prin care să vorbească lumii mai clar și mai puternic despre sine.

În multe din lucrurile pe care le face e vorba de relația cu lumea și dorința de a contribui cu ceva. Ar vrea ca prin fiecare acțiune întreprinsă să aducă bucurie.

Georgie crede că unul dintre motivele pentru care a ajuns la restaurantul Glod e și acela că s-a întors, cumva, la ceea ce știa și îi plăcea să facă. Primul ei job a fost într-o pizzerie și lucrul cu mâinile este, pentru ea, ceva aproape spiritual, care se face în tihnă și cu intenții bune. La Glod a început ca ospătăriță, iar trecerea în bucătărie s-a făcut treptat, mai întâi ca ajutor al lui Bran (Nicolae Bran, bucătarul și proprietarul), apoi cu din ce în ce mai mult curaj, a început să lucreze și singură. Hrana e ceva necesar, modalitatea în care alegem să mâncăm poate fi un motiv de bucurie, însă. Comunitatea din jurul restaurantului e ceva foarte important, s-a creat o relație de apropiere și prânzul sau cina acolo sunt evenimente care produc o stare de bine și datorită conectării oamenilor. Își aduce aminte de primul weekend de la Glod, când era și festivalul TAM TAM, terasa și restaurantul au fost pline, a fost totul foarte bine și crede că muzica și tot ceea ce s-a petrecut în zilele acelea în Piața Brassoi a fost un fel de sărbătoare de bun venit pentru ea.

Spune: „am înțeles că am ajuns acasă și m-am apucat de treabă”.

Am ajuns fără eforturi și la subiectul foarte important pentru Georgie, chitara bass. A început singură, apoi s-a înscris și la Școala de Arte, sunt deja doi ani de atunci. E și într-o trupă de patru fete și repetă împreună la niște piese pe care le vor scoate în curând. Fiecare dintre ele are un background muzical diferit, Georgie e mai aproape de jazz, neo-soul și r&b. Care va fi stilul lor muzical? Am ajuns la concluzia că „alternativ”.

Dacă ar fi să-și dea voie să viseze, cel mai mult i-ar plăcea să poată participa la crearea unui spațiu în care dansul și muzica ar fi un fel de exprimare, așa cum e și pentru ea. A făcut balet în copilărie, acum preferă să considere că dansul e o curgere, o mișcare fluentă prin care emoțiile ies la suprafață și se transformă, aducând cu ele căldură, pace și satisfacție. Poate fi o formă de grijă și căldură față de sine.

Despre blândețe și acceptare vorbește și în fotografiile ei. Ar prefera să sprijine femeile, să le susțină pentru a se descoperi și a se bucura mai mult de ele însele.

„Suntem asaltate de tot felul de mesaje care vin cu standarde absurde privind corpul nostru și e nevoie de mai multă afecțiune pentru noi”,

spune Georgie, care ar vrea să fie un model de acceptare pentru femeile din comunitatea ei.

„E nevoie să apreciem mai mult ceea ce ne place la noi și să ne străduim să corectăm cu blândețe ceea ce avem de schimbat”,

evident, se referă la kilogramele în plus pe care spune că le-a acumulat în ultima perioadă.

„Atunci când ne îmbrăcăm, vrem să spunem ceva despre noi: fie ceva adevărat, fie doar ceva ce pretindem. Cu cât învățăm și acceptăm mai multe despre noi, cu atât va fi mai ușor să vorbim deschis și să ne facem mai mult bine”.

Dacă muzica este acum pe primul loc în ceea ce privește preocupările ei, ar vrea ca asta să se reflecte și în modul în care își împarte activitățile, să ajungă să-i acorde majoritatea timpului. Știe că mai are de învățat, știe că învățarea e ceva permanent, mereu poți afla ceva în plus, mereu există spațiu în care să crești.

Frunzele de palmier sunt în perioada asta un „subiect” recurent în schițele lui Georgie. Ar vrea să-și facă un tatuaj mai mare și, după ce a hotărât asta, a bucurat-o să afle că semnifică triumful. În mitologia greacă erau asociate cu zeița victoriei, Nike. În viziunea lui Georgie reprezintă victoria spiritului asupra materiei, un fel de depășire constantă a obstacolelor pe care le punem noi înșine în fața noastră. Frunzele de palmier sunt, pentru ea, mai degrabă dezvoltarea continuă, decât o victorie unică.

• Fotografii: Peter Nolten – facebook.com/peter.nolten.
• Accesorii Put It On de Roxana Bârsan – facebook.com/putiton.handmade/