Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 08/02/2021
Eat & Drink / Gurmand Viața Orașului

Savarine pentru mine

Horia Ghibuțiu De Horia Ghibuțiu
Comentarii Savarine pentru mine Share Savarine pentru mine


Nu scrie nicăieri că îndrăgostiții de sine nu-și pot oferi ceva bun în această lună a dulcegăriei comerciale.

Pe mine, ceva bun mă scoate din casă. Adică prefer să mă deplasez, cât e pandemia de mare – dacă nu e cu izolare, firește – și să-mi procur singur ce am poftit. Să car eu acasă, fără să stau cu ochii pe telefon și să pândesc vreun curier. Îmi pare chiar că micul efort de a ieși din așternutul cald al frazelor pe care le-nșir în bucătărie în jumătatea de zi în care lucrez de acasă face să-mi doresc și mai tare o, punem cazul, prăjitură.

Fiindcă, de prisos să adaug, sunt pofticios. Genul care bălește – cât se poate de discret, dar orișicât. Am un prieten care mi-a povestit că s-a deschis cel mai dulce loc din oraș și că nu pot da greș dacă invit o fată la o savarină procurată de acolo. Dar pentru că în acest sezon mă iubesc pe mine – sunt atent la cele mai mici dorințe culinare ale mele – de Ziua Îndrăgostiților îmi voi oferi o prăjitură. De fapt, două, deoarece răspunsul la spinoasa întrebare „ce poate fi mai bun decât o savarină?” nu poate fi decât unul dezrmant de simplu: două savarine.

Să mănânci savarine e un act cultural. Nu știam asta în gimnaziu, când le înfuecam la cofetăria de stat vizavi de Școala Generală. Dar le invadam cu lingurița (la care se plătea garanție, am dubii că milenarii își pot imagina grozăvia, fiindcă dispăreau). Pe flancuri. La bază. Niciodată de sus. Niciodată nu dădeam iama direct în frișcă, întrucât sunt prizonierul convingerii că trebuie să lași la sfârșit ce-ți place mai tare – de aceea, sunt și adeptul acelei școli de gândire care propovăduiește abordarea cepei verzi de la partea verde. Trufandaua nu e trufanda în cazul în care nu o respecți.

Zic de cultură pentru că asta au făcut frații Arthur și Auguste Julien, patiseri care au reinventat produsul denumit „baba au rhum”. Și l-au denumit după nimeni altul decât Jean Anthelme Brillat-Savarin, scriitor și gastronom de renume. Pionier al cronicii despre savorile culinare ale vieții, Brillat-Savarin și-a împrumutat numele acestei prăjituri delicioase, deoarece știa că „descoperirea unui fel de mâncare aduce omenirii mai multă fericire decât descoperirea unei stele”.

Din marea familie a bucătăriei autentice franțuzești vă recomand și aceste savarine demne de Ziua Îndrăgostiților. Pentru că sunt o persoană serioasă, care nu umblă cu jumătăți de măsură, mă voi referi doar la savarinele cu alcool: Savarina cu vanilie Madagascar și rom Diplomatico, Savarina cu vișine și Kirsch, Savarina cu citrice și Grand Marnier. Costă 12 lei bucata, adresa lor fiind Liberté, pe Calea Dorobanților. Nu le fac reclamă lor, ci mie: de Ziua Îndrăgostiților, voi investi 24 de lei în plăcerea gustului meu. Așa că-mi iau două. 

  • Text de Horia Ghibuțiu.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Facebook
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on linkedin
LinkedIn
Share on twitter
Twitter
Share on email
Email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.