De câte ori scriu despre vreun loc frumos din București care are – restaurant, terasa, pub etc. – îmi trece prin cap că, promovând locul acela, risc să contribui la schimbarea clientelei și implicit a mood-ului și destinului respectivului loc. Cred că toți cei care scriu despre București și au oazele lor preferate de liniște și răsfăț în marele oraș se confruntă cu problema asta.
Probabil fiindcă am fost de prea multe ori martorii dispariției unor cârciumi minunate din București ai căror patroni n-au reușit să managerieze cu înțelepciune succesul rapid de care s-au bucurat la un moment dat.
Am descoperit Ceai la Vlaicu– de pe strada Aurel Vlaicu, nr.47 – într-o perioadă în care stăteam cu chirie pe Maria Rosetti. Am descoperit ceainăria și curtea aferentă din întâmplare, rătăcindu-mă în voie pe fermecătoarele străduțe dintre Maria Rosetti și Mihai Eminescu.
Mi-a plăcut atât de mult tihna pe care am simțit-o aici încât La Vlaicu mi-a devenit loc de lectură, solilocvii și dialoguri intime mulți ani la rând, oriunde m-aș fi mutat apoi prin București.
Au fost multe seri în care am citit în pace acolo, iar la ora închiderii mă trezeam că am rămas ultimul client, am făcut de multe ori cadou seturile de ceai pe care le poți cumpăra de acolo – e o ceramică minunat de simplă care-mi aduce aminte de copilărie și pe care patronul de la Vlaicu a găsit-o undeva prin Cehia, dacă nu mă înșală memoria.
Sunt multe ceaiuri bune pe care le-am gustat de-a lungul vremii aici – soiuri și amestecuri din China, Japonia, Brazilia – dar preferatele mele au rămas și acum ceaiul negru de scorțișoară – neapărat să cereți miere la el, nu zahăr, și să nu le amestecați, ci să luați când dintr-una, când din cealaltă – și Good Evening, un amestec de ierburi relaxante – nu vă gândiți la prostii – numai bun de băut seara.
Pentru zile agitate vă recomand infuzia de mate care vă va da energie cât pentru un semi-maraton. Prețurile ceaiurilor încep de la 10 lei iar oferta este suficientă pentru orice mofturos într-ale ceaiului.
Și pentru că ceaiul merge excelent cu prăjituri, cei de la Vlaicu au mereu un meniu mic și versatil cu tot felul de prăjituri de casă delicioase. Atenție, meniul ăsta variază de la sezon la sezon.
În perioada asta veți găsi la Vlaicu un tort al zilei – la 15 lei, o prăjitură cu vanilie și lămâie -9 lei, și o prăjitură cu bezea și lămâie – 10 lei. Cum ziceam, prăjituri care îți aduc aminte de vizitele dulci pe care le făceai în copilărie mătușilor. Pentru cei care vor să mănânce totuși ceva mai consistent, există opțiunea clătitelor: cele dulci sunt 9 lei, iar cele sărate – 13 lei.
Cam asta înseamnă Ceai la Vlaicu pentru mine: ceai și prăjiturele, o oaza de liniște la doi pași de Romană și o grădină care vara pare o grădină a raiului pentru bucureșteanul hăituit de claxoane și sirene.
Material realizat de George Mihalcea
