Da, din cel puţin cinci motive.
1) Mă enervează perspectiva că partenera mea şi-ar putea dori să mergem să mâncăm la un restaurant dichisit şi nu la un film de groază lacrimogen de acţiune unde să ronţăim nachos. De fapt nimeni nu ştie unde ar trebui să meargă de Valentine’s şi ce cadou ar trebui să facă…. altceva decât să aibă pe undeva ca decor o insuportabil de pufoasă inimioară vopsită într-o laxativă combinaţie cromatică roşu-roz.
2) Mi se pare că n-are niciun sens şi nicio relevanţă. Ce treabă am eu cu un cetăţean roman de-acum 1750 de ani care se pare că… au fost de fapt vreo trei? A fost el subiect de forumizare pe FB, a fost el umilit de privile condescendente aruncate de cuplurile convinse că iubirea-i panaceu? Mie mai mult îmi aduce aminte de masacrul din Chicago şi de ‘urâciosul’ Al Capone decât de nişte sfinţi ‘iubitori’.
3) Mă face să mă simt prost pentru că tot ce-mi doresc este să rămân liniştit acasă lângă motanul meu. Dacă stau să cuget adânc, de fapt nu mă simt absolut deloc jenat doar pentru că nu vreau să ies la cumpărături şi să plătesc pentru o floare de zece ori cât face. Că a sărbători Valentine’s-ul costă nu glumă… dacă petrec ziua cu motanul ies mai bine şi tot despre afecţiune e vorba până la urmă.
4) Mă opun ideii de a sărbători ceva inspirat de perioada de împerechere a păsărilor (cei din Evul Mediu aveau obsesia asta). M-aş simţi ca un cormoran care face baie în piscina aglomerată de o cormorancă. Mai bine înghit explicaţia cu Lupercalia, festivalul antic în timpul căruia cuplurile se formau prin tragere la sorţi. Era mai bine pe vremuri, nu se pierdea atâta timp şi nici nu se creau false aşteptări.
5) Mă scoate din minţi perseverenţa unora de a îndesa în ei kile de ciocolată, mai ales de când mie mi-a interzis-o un doctor insensibil şi mi-a înlocuit-o cu brânză de “veci”… cum spunea regretatul Vlad Muşatescu. Plus că nu s-a dovedit niciodată că ciocolata ar fi un afrodisiac iar cea albă nici măcar nu e ciocolată adevărată. Da’ nu pot zice nimic cu glas tare pe tema asta că n-aş putea trăi apoi cu ruşinea că mi s-au dat papucii exact de Valentine’s Day. Sau aş putea?
Ia să merg eu la cinematograf să mă edific preventiv cum a trecut Harley Quinn peste despărţirea de The Joker în “Birds of Prey”, căci în privinţa lui Laurie din “Fiicele doctorului March” sunt lămurit, c-am citit cartea: după ce Jo March l-a trimis la plimbare, s-a lăsat consolat de sora ei, Amy. Ei bine, Jo şi Amy au fost nominalizate la Oscar iar bietul Laurie a dispărut printre “Dune” şi nu mai are voie în public decât în decembrie, la premieră. Şi totuşi… Harley, Laurie, care mă puteţi face să supravieţuiesc zilei lui Valentin?
Material semnat de Ioan Big, publisher Zile și Nopți
credit photo: anythinklibraries
