Ana Alfianu este ilustrator și artist plastic. A terminat Liceul de Artă din Brașov și Facultatea de Restaurare din Sibiu. Mulți ani a lucrat la Muzeul Județean Mureș. În urmă cu ceva vreme, din pricina dorului pentru bunicul ei, a scris și desenat povestea „Val și Cetatea sufletelor”, carte apărută anul trecut la editura Humanitas. În prezent lucrează la un atlas al spațiului, pentru aceeași editură. Locuiește la marginea pădurii și lucrul acesta o face extrem de fericită.
Ce îți place cel mai mult la Brașov?
Atmosfera de burg săsesc, atât cât s-a păstrat, precum și apropierea pădurii. Faptul că unele cartiere vechi par să nu se termine nicăieri, niciodată, ci continuă să crească organic, pe neașteptate, în timp ce te plimbi. Pașii tăi sunt cei care par să construiască un labirint veșnic.
Recomandă-ne 3 locuri pe care turiștii să le viziteze.
Tot ce ține de centrul vechi – mai cu seamă străduțele ascunse – apoi Cetățuia și în sfârșit câteva din poteci, de exemplu cea care pornește de pe aleea de sub Tâmpa și ajunge în Valea Cetății, la Iepure.
Unde bei cea mai bună cafea?
Beau o singură cafea pe zi, dimineața devreme, așa încât răspunsul la această întrebare va fi unul cât se poate de banal: la mine în balcon. Însă recomand cu mare drag Tipografia.
Unde mănânci cel mai bine și de ce?
Nu mănânc prea des în oraș, dar din puțina experiență pot aminti La Ceaun (mâncarea e gustoasă, iar oamenii de acolo foarte politicoși și plăcuți), Bistro de l’Arte (pentru adaptarea tradițiilor culinare locale la vremurile de azi și pentru încurajarea micilor producători) și Simone (locația este relativ ferită, iar preparatele sunt delicioase).
La ce eveniment plănuiești să mergi anul acesta în Brașov?
M-aș bucura să ajung măcar la un concert din cadrul Vibrate Festival. Dacă nu, există des șansa unui concert bun de jazz la Tipografia, sau a unui spectacol de teatru la Reduta, de exemplu.
Care este locul preferat outdoor din Brașov?
Nu am un loc preferat. Deocamdată încă (re)descopăr împrejurimile Brașovului. Cel mai la-ndemână loc este Tâmpa, dar și o scurtă plimbare prin pădurea din spatele blocului poate oferi o bucurie uriașă și instantanee.
De ce e fain să locuiești în Brașov?
Pentru mine e fain deoarece mama e încă aici. Și orașul poate deveni nesfârșit și aproape paradisiac, dacă te plimbi prin el cu intenția de a-l transforma tu însuți prin felul în care-l percepi. Dar asta e valabil pentru orice oraș, la urma urmei.
Ce nu îți place la orașul nostru?
Pe plan absolut personal, faptul că tata nu mai e aici. Faptul că de pe balconul meu, înainte să văd pădurea, văd blocurile. Pe plan mai general, mă deranjează aici ce mă deranjează peste tot în România: lipsa de implicare la toate nivelurile, lipsa educației și a bunei-creșteri la o mare parte din cetățenii urbei și faptul că ne folosim în exces de mașini, când avem la dispoziție suficiente mijloace de transport în comun (sau biciclete, sau mersul pe jos).
Care e cel mai recent loc frumos descoperit în oraș și ce vizitezi cel mai des?
Cartierul Schei este mereu surprinzător și revin pe străduțele lui cât de des pot. Chiar azi dimineață, de exemplu, am descoperit strada Costiței – deși nu este vorba propriu-zis de o stradă, ci de o alee de trepte înecate în verdeață, străjuită de case vechi.
Care e ultima carte citită pe care ne-o recomanzi?
„Lupta mea”, de Knausgard. Sunt la primul volum – „Moartea unui tată”, și retrăiesc adevărul clișeului care spune că o carte te găsește când ai mai mare nevoie de ea sau când ești pregătit cu adevărat să o înglobezi. În plus, admir felul în care autorul își gestionează onestitatea totală, fără a face paradă cu ea și fără a cădea în meschinărie. Apreciez mult, de asemenea, inteligența lucidă și abilitatea de a scrie fără accente pedagogice și fără note false.
Ce scrii acum, ce să așteptăm în curând?
Acum nu scriu nimic, pentru că nu am timp și nici curaj. Dar mi-ar plăcea dacă undeva spre finele anului voi reuși să imaginez și să ilustrez încă o poveste.
