Nu mai știu de câte ori am văzut „Sectorul S” la Teatrul Sică Alexandrescu. De la data premierei din Brașov se împlinesc acum 11 ani, de-a lungul cărora Emanuel Pârvu a primit numeroase aprecieri și premii binemeritate.
Personajele sunt puține, doar patru, dar arhisuficiente pentru poveste, deoarece acoperă o sferă largă și diversă; sunt cumva tipare – ușor de recunoscut ca trăsături generale, însă complexe și puternic conturate, cu o personalitate care probabil că se potrivește atât de bine actorilor, încât uiți că ești la o piesă de teatru și te scufunzi în incapacitatea personajelor inconștiente, incapabile să își dea seama unde se află, zbătându-se în frământări insignifiante, dureroase, mici.
Spectacolul nu are pauză, durează puțin peste o oră, deci șansele de a te plictisi sunt infime, chiar inexistente. Mai mult, amestecul perfect de tragic și amuzant ține spectatorul atent și îl intrigă; problematica sinuciderii, cu toate implicațiile despre care se poate discuta, nu poate fi epuizată nici în zile, săptămâni, luni. Piesa se dezvăluie mai amplu cu fiecare vizionare, îți intră în minte și rămâne acolo de fiecare dată mai mult, până când dilemele tragi-comice ale personajelor devin și ale tale, spectatorule.
Anca Zaharia,
Traducător și redactor Zile și Nopți
