Cum s-a născut pasiunea ta pentru bucătărie și de cei ai ales această carieră?
Am ales acest drum în urmă cu 27 de ani, când am început să studiez la Liceul Economic, pentru că am fugit de munca în fabrică, populară la acea vreme. Am cescut într-o familie în care mâncarea gătită în casă era existențială. Mama gătea aproape zilnic ciorbă și felul doi. Pe atunci nu exista tradiția restaurantului în familia noastră.
A fost o meserie pe care am îmbrățișat-o cu drag. După liceu am intrat direct în bucătăria Roata Norocului. Prima întrebare pe care mi-a pus-o patronul a fost dacă știu să fac ciorbă de burtă. Am răspuns că da și am început să lucrez.
Și astăzi restaurantul este recunoscut pentru cea mai bună ciorbă de burtă din oraș.
Am încercat să menținem gustul și calitatea. După 23 de ani, cred că secretul ciorbei de burtă și al oricărui preparat este respectarea rețetei originale. Dacă bucătarii ar respecta rețeta, atunci ciorba de burtă ar trebui să fie aproape la fel de bună în toate restaurantele. Noi încercăm să folosim ouă de casă, smântână de casă, iar acestea fac diferența.
Ce îți place cel mai mult să gătești și pentru cine?
Nu am preferințe. Gătesc pentru toți clienții la fel. Oamenii vin la noi ca să mănânce ceea ce nu știu sau nu pot găti acasă. Mai e încă un secret al gustului bun de la restaurant. Una e să gătești pentru câteva persoane, alta este să faci o ciorbă de burtă în cantitate industrială. Se fierbe multă carne, multe legume, ciorba se face într-o oală de 80 de litri, iar atunci clar gustul e mai bun.
Îmi place să știu că ceea ce gătesc se mănâncă. Atunci când farfuria rămâne goală mă simt împlinit ca bucătar.
Care crezi că sunt plusurile și minusurile bucătăriei românești în comparație cu cele internaționale?
Plusurile sunt produsele de bază din bucătărie, care ne ajută să dăm gust mâncărurilor. Sărmăluțele, ciorba de burtă, micii sunt preparate iubite de toată lumea, inclusiv de străini.
În plus, și bucătăria românească se reinventează. Și noi la Roată am făcut asta. Am readaptat meniul cerințelor pieței. De exemplu garnița – borcanul bunicii este puțin reinterpretat, la ciulamaua de pui am adăugat hribi, șnițelul Roata Norocului are un sos special cu dulceață de ceapă și roșii.
Eu nu cred că bucătăria românească are minusuri. Probabil unele produse tradiționale nu mai au căutare, dar acesta nu cred că e un minus.
Ce restaurant recomanzi din Brașov, în afară de cel unde gătești și de ce?
Recomand restaurantele din Grupul Sergiana, în acestea am mereu încredere.
Ce preparat trebuie să încercăm neapărat la Roata Norocului?
Negreșit trebuie să încercați ciorba de burtă, este un preparat cu care personal mă mândresc. Cred că e unic la noi, deși și ceilalți bucătari ar trebui să-l facă la fel. De asemenea nu trebuie să uităm de mici, de biftecul tartar pregătit de ospătar în fața clientului, mai menționez ciorba de curcan sau tocănița de oaie.
Care e secretul din bucătăria ta, pe care ni-l poți dezvălui?
Este vorba despre o colaborare foarte bună între echipă și patronat. Ne adaptăm întotdeauna cerințelor clienților și cerințelor pieței. Echipa este sudată, lucrăm împreună de foarte mult timp, ne cunoaștem foarte bine și suntem ca o familie. De aceea este ușor să facem lucruri de calitate.
