Azi să-mi ziceți Tibi (de la Tibi Ușeriu, campionul de la Cercul Polar). Vin la serviciu din Răcădău, de pe Dobrogeanu Gherea în Piața Sfatului, prin cele mai mari troiene din țară. Trotuarele-s pline de zăpadă, pe străzi nu e nici țipenie, chiar și cîinii vagabonzi s-au ascuns, nu numai urșii, lupii și mistreții (iar dacă încerci să faci un pas pe șosea, apare un taximetrist care te stropește din cap pînă-n picioare – chiar mi s-a întîmplat). Asta mi-a amintit de sărbătorile din anul trecut, cînd, făcînd același drum, am ajuns în centru ca un om de zăpadă, abia mi se vedeau ochii (și situația nu s-a schimbat, de sărbători, pînă zăpada o fost bătătorită de cei ca mine, cu talpa piciorului). În centru am întîlnit doar doi bătrîni care plimbau un cîine încotoșmănat ca oamenii. ”Vă place?”, întreabă unul. ”Lui – da, mie – nu”, zice celălalt. Ce bine era cînd primarul locuia în vila de protocol de pe Dobrogeanu Gherea din Răcădău. Cînd mergeam la muncă era lună și pe șosea, și pe trotuare, că pe acolo mergea și el la muncă. Se plîngea restul orașului, dar la noi era bine…
Mihail Vakulovski, scriitor, traducător din literatura rusă, fondatorul şi realizatorul revistei Tiuk! (www.tiuk.reea.net) şi al CenaKLUb-ului Tiuk.
