Există oraşe norocoase şi case celebre, locuri în care vrei să ajungi, sate pe care vrei să le vizitezi. De obicei, datorită unor personalităţi care le-au făcut cunoscute sau – şi mai des – datorită unor romane sau filme de succes. Romanul „Inocenţii” de Ioana Pârvulescu (Humanitas, 2016) pune pe harta literară a lumii Braşovul şi casa copilăriei şi a familiei scriitoarei, de pe strada Maiakovski, acum Sfântul Ioan. O casă cu personalitate, în/cu care începe şi se termină naraţiunea romanului, adevăratul personaj principal al cărţii („Cel mai greu de înţeles era că nu trăiam cu toţii, bătrîni, adulţi şi copii, în aceeaşi casă, adică ea lua forma generaţiei pe care o adăpostea”). Narator e Ana, încă la grădiniţă, cel mai mic văr din casa în care, alături de ea, fratele Matei şi părinţii ei, mai locuiau verii Dina, Doru şi părinţii lor, bunicii materni ai Anei şi stră-mătuşa & stră-unchiul. E descrisă o perioadă foarte mare din istoria României (anii comunismului), cu toate problemele şi caracteristicile, doar că, fiind văzută prin ochii unui copil, nu avem un roman politic, dar unul istoric – da. Un roman foarte frumos despre copilăria din comunism, despre zona Braşovului, cu foarte multe întîmplări şi detalii care îl vor îmbogăţi pe orice cititor. Dacă eşti braşovean şi n-ai citit „Inocenţii” e clar, eşti… inocent.
